Blogger Template by Blogcrowds.

Sau ce-am mai citit zilele astea.

Un veac de singuratate - Gabriel Garcia Marquez
Cronica intinsa pe o suta de ani a unei familii stabilite in mijlocul lui nicaieri, unde fondeaza un sat, se inmulteste si se raspandeste in lume. Unii membri raman acasa toata viata lor, precum Ursula si Amaranta, altii rastoarna lumea, precum colonelul Aureliano Buendia, dar toti sunt urmariti de blestemul singuratatii continue.
Nu mi-a placut din multe motive. Majoritatea personajelor se numesc José Arcadio sau Aureliano, ceea ce pe la jumatatea cartii devine ametitor; evenimentele asa-zise fantastice (laptele se transforma in viermi, fantomele se plimba linistite prin casa, o anume camera ramane mereu curata chiar daca nu-i atinsa, uneia ii cresc aripi si se ridica la cer) suna fals, nu se integreaza in poveste; nenumaratele fire narative se impletesc pana se incalcesc de tot, de nu le mai da nici dracu’ de capat. Cu toate scuzele pentru fanii lui Garcia Marquez, pe mine ma plictiseste omul asta.

Apusul elfilor - Jean Louis Fetjaine
O alta varianta a legendelor despre Arthur, Excalibur si Merlin, prima parte.
Povestea incepe candva demult, la o adunare a regilor oamenilor, elfilor si piticilor, in timpul careia acestia din urma acuza un elf gri de a fi ucis un nobil si de a fi furat odorul neamului piticar, sabia ce avea sa devina cunoscuta sub numele de Excalibur. Pentru a indeparta acuzatia care ar putea fi un motiv de razboi intre cele doua popoare, se formeaza o expeditie cu rolul de a-l gasi pe acuzat si de a-l aduce la judecata. Din ea fac parte Lliane, regina elfilor, Till, renumit vanator elf, Uler, cavaler de-al regelui, trei pitici dintre care unul e viitorul rege, incognito si un barbar din nord venit sa ceara ajutor impotriva armatei Lordului Intunecat, care i-au sters satucul de pe fata pamantului.
Desi pe alocuri inspirat din Tolkien (mai ales la nume), povestea e interesanta si promitatoare si continua cu « Noaptea elfilor ».

Silmarillon - J.R.R. Tolkien
Este o «culegere» de legende si povestiri din Zilele Vechi, prima epoca a lumii, de pe vremea cand Morgoth, primul personaj negativ din istorie, traia inca pe Pamantul de Mijloc abia creat, iar elfii se luptau cu el pentru a recapata pretioasele pietre Silmarils care inchideau in ele tot ce avea lumea mai frumos. Silmarillonul este scris sub forma unei colectii de povestiri adunate din surse diverse (poeme, cronici, literatura populara) care ar fi supravietuit din vremurile de demult si contine istoria si mitologia Pamantului de Mijloc, de la crearea sa de catre Illuvatar pana la aparitia lui Sauron si a inelelor puterii. Interesanta pentru a avea o vedere de ansamblu asupra acestei lumi pe care Tolkien a creat-o in intregime.

The Thirteenth Story - Diane Setterfield
Vida Winter este o scriitoare celebra si prolifica, ale carei carti au un imens succes. Ajunsa la o varsta inaintata, ea decide sa o cheme pe tanara si neexperimentata Margaret Lea pentru a-i scrie biografia. In fiecare interviu care i s-a luat, Vida Winter a dat cate o alta varianta a povestii ei, care mai de care mai fantastica si mai surprinzatoare, dar nici una nu se compara cu adevarul. Nu-i de mirare ca Margaret tinde sa nu o creada si cere fapte si date pentru a verifica. Incetul cu incetul insa, tanara este prinsa in magia povestii, cu atat mai mult cu cat aceasta ii aminteste de propria ei poveste secreta. Cele doua femei devin complice in confruntarea lor cu fantomele insistente ale trecutului.O carte care m-a prins in mrejele ei, atat prin frumusetea scriiturii si firele povestirii, cat si prin odele aduse cartilor in numeroase pasaje.

5 comments:

Mai, mie mi-a placut "Un veac de singuratate", desi am avut momente cand m-a "confuzat" extrem - ai dreptate in privinta repetitivitatii numelor personajelor, care devine evervanta. Dar per total, a fost o lectura interesanta, pe care probabil as relua-o peste cativa ani. "Apusul elfilor" si "The Thriteen Story" par foarte interesante, le-as incerca, merci mult pentru recomandare. "Silmarillon" e in schimb too "Lord of the Rings" and I'm a little fed up... Poate mai tarziu.

25 mai 2008 la 12:56  

Probabil o s-o reiau si eu peste cativa ani, cu arborele genealogic al personajelor in fata. Sa zicem ca ar fi mai interesanta pe bucati, de exemplu dac-ar fi fost nuvele, cate una pentru fiecare personaj. Ma rog. E a doua carte de-a lui pe care o citesc (prima a fost "Povestea tarfelor mele triste") si pe care ca s-o citesc trebuie sa ma fortez.
Cu Silmarillonul si eu m-am impins un pic singura de la spate, ca sa-mi clarific niste puncte in privinta universului tolkienian, nu-i chiar o lectura fascinanta.

25 mai 2008 la 23:54  

Nu stiu de ce, dar am adormit de fiecare data la Lord of the Rings... De-asta nu ma prea incanta povestile lui Tolkien...

26 mai 2008 la 13:24  

e drept ca de fiecare data cand vedeam caramida de 1000 de pagini parca-parca imi pierea cheful, noroc c-am gasit dup-aia editia in 3 volume...

26 mai 2008 la 23:24  

:)) da, ce-i drept numarul de pagini nu a sporit deloc atractivitatea cartii pentru mine... m-ai prins :P

27 mai 2008 la 19:08  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire