Blogger Template by Blogcrowds.

In seara asta am avut o discutie cu un amic, in legatura cu planurile mele de familie, al carei final m-a pus pe ganduri.

Vali: si primul copil cam pe cind se anunta?
Esk: niciodata
Vali: de ce??
Esk: pai pentru ca in familia lui, atat din partea tatalui, cat si din partea mamei, sunt foarte multe boli cu transmisie genetica, printre care si cancerul de san
Esk: si cum eu vreau o fetita, nu pot sa risc sa aiba asa ceva
Vali: dar cind iubesti ..cu adevarat...nu e totul in culori asa de negre...
Esk: nu-i vorba de iubire, e vorba de genetica si nu vreau sa-mi imbolnavesc copii cu buna stiinta
Vali: ok...dar de ce te mariti cu el atunci??
Vali: daca nu l-ai iubi....
Esk: tu te insori ca sa faci copii?
Esk: eu ma marit pentru ca-l iubesc, dar asta nu inseamna ca-s obligata sa-i fac copii
Vali: nu doar copii...vreau o familie ...iar pt mine familia inseamna si copii.. fara discutie
Vali: si sincer .. pt mine a avea o familea cu minim un copil este fericirea
Esk: parca vorbesc singura
Esk: daca ai stii ca o sa ai copii cu cancer, i-ai mai face? sa stii ca o sa se chinuie toata viata, din cauza ta?
Vali: as risca ... sincer...
Esk: sincer, eu mi-as iubi prea mult copiii ca sa-i torturez, asa ca probabil o sa adopt
Vali: si daca cel pe care il adopti o sa fie mai bolnav decit la-ai avea tu pe al tau?
Esk: o sa adopt unul dupa ce-i fac testele; iar daca-i bolnav, macar n-o sa fie din vina mea
Esk: hai sa lasam balta discutia, ca nu ne intelegem
Vali: uffff cum fugi de responsabilitati....

Faza la care am ramas masca. Huh?! Ce treaba au responsabilitatile aici?!

Tu ce zici? Familia nu exista fara copii? Avem dreptul de a alege cand si daca sa facem un copil? Ai face copii daca ai sti ca urmeaza sa fie bolnavi?

23 comments:

Măi, copii... măi, copii.

În a şazea zi, Doamne-Doamne a făcut omul... în a şaptea, în timp ce îşi bea cafeaua, se uită el la măreaţa sa creaţie şi şi-a pus mâinile în cap.

Hai să nu intrăm în poveşti cu copii bolnavi si avortoni care compun simfonii de renume mondial, că mă apucă lacrimile, nu alta...

Ideea este urmatoarea... Vrei să ai copii... bine. Nu vrei... bravo ţie. Şi eu îmi beau cafeaua cu lapte, iar Angelina Jolie are copii Vietnamezi, şi ghici ce? Mâine dimineata soarele o să răsară în Japonia şi o să apună în California. Şi Uniunea Europeană tot Beethoven o să cânte.

7 octombrie 2008 la 20:42  

Si eu tot asa tare tin la tine, bine-ar fi sa-ti semene mai multi...

7 octombrie 2008 la 20:44  

Deni draga,

Parerea mea o stii deja. Alegerea e a ta. Ca sa continui in ideea lui Ian: ne asemanam cu Dumnezeu si prin faptul ca putem alege daca sa cream viata, sau nu.

Deci repet. Alegerea e a ta. Atata doar, ca eu nu cred ca ai dreptul sa iei o viata dupa ce ea a aparut. :)


Si asta o stiti deja. Ce altceva ar mai fi de spus?


A da. Eu cred ca vei avea copii frumosi. :P

7 octombrie 2008 la 22:49  

Si eu cred. Dar nu cu el.
In rest, ti-am zis parerea mea :)

7 octombrie 2008 la 23:18  

Sunt de acord cu tine. De ce sa risti aducerea pe lume a inca unui copil chinuit, cand poti sa-i oferi unui copil fara parinti o familie si un camin? Suntem prea multi pe planeta asta albastra cu prea multe probleme.

8 octombrie 2008 la 04:44  

Fata draga, eu sint intrutotul de acord cu tine. Si familia nu e celula aia sociala care exista doar ca sa se inmulteasca prin diviziune. Familia inseamna mai mult decit o turma de oracaitori. Scuze, I'm not a kid person myself... :D

8 octombrie 2008 la 12:54  

I *am* a kid person, dar pe de alta parte sunt de acord cu tine. Familia e mai mult decat atat, am invatat asta uitandu-ma la ai mei (ca exemplu de "asa nu"...)

8 octombrie 2008 la 13:49  

Eu am o boala pe oamenii saraci care au de la doi copii in sus, nu inteleg cum poti sa faci copii cand stii ca nu ai cu ce sa-i hranesti. Oricat de mult ai iubi copiii, mi se pare pur egoism, te gandesti doar la satisfacerea dorintei tale de a avea un copil, dar nu te gandesti deloc la el sau "Lasa, ca ne descurcam noi". Ar trebuie gazati, oamenii astia care nu se gandesc la urmari.

8 octombrie 2008 la 18:00  

Gazati nu, hai sa nu devenim odiosi, dar eu votez pentru castrare/ sterilizare. Rezultatul final e acelasi :D

8 octombrie 2008 la 18:30  

Nu chiar, daca se opteaza pentru castrare/sterilizare acei oameni vor fi marcati, fizic si psihic, pe viata, asa ca eu aleg gazarea.

8 octombrie 2008 la 19:25  

asta e alt subiect de discutie care ar merita dezvoltat separat, ca sa nu deraiem prea tare :)

8 octombrie 2008 la 19:40  

imi plac ultimele solutii radicale :)) dar intr-adevar asta ar fii o alta discutie.

legat de subiectul de fata sunt in principiu de acord cu denisa. ok, daca doi oameni chiar vor sa riste pot sa o faca, e alegerea lor si nici nu i-ash condamna pt asta, dar cred ca e mai dureros sa fii nevoit sa renunti la o sarcina (cu probleme) decat sa n-o ai deloc sau sa te chinui si sa chinui un copil cu probleme.

8 octombrie 2008 la 19:53  

dragul meu daimon,am un mesaj pentru tine: iiiiiiiiii iiiiiiiiii iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii :D


scuze denisa, acu ontopic :D deci parerea mea pe care ti-am spus-o si aseara e ca, in cazul in care iti doresti totusi un copil, sa te sfatuiesti cu un doctor care cred ca iti poate spune mai clar care sunt riscurile... asta daca nu ati facut-o deja :) altfel, da, ai dreptate, nu e corect fata de copilul nenascut sa risti sa-l nasti bolnav grav :)

8 octombrie 2008 la 21:09  

escule mama, io cred ca te inseli amarnic.
poi, avand in vedere ca orcum o sa mori, nu ti se pare ca ai tai au facut o gresala ca teau adus pe lume?

10 octombrie 2008 la 15:47  

Bre, unde-i problema in 80 de ani de viata normala? mai ales daca-mi indeplinesc planurile, eo zic ca o sa fie chiar o viata bine traita.
Nu compara o viata normala cu una petrecuta prin spitale, indopat cu medicamente si privat de toate, mai ales cand esti copil.

11 octombrie 2008 la 08:10  

te ascunzi dupa tufis. scuze peste scuze ca sa nu faci un bebe. zi ca nu vrei si gata. nu iti ia nimeni capul.

16 octombrie 2008 la 13:22  

Ba vreau, de la 16 ani incoace tot vreau sa fac unul, dar decat in asemenea conditii, mai bine lipsa... sau mai bine adoptez.

16 octombrie 2008 la 18:25  

familia inseamna copii si orice dat al sortii iti e DAT sa fie; poate sa existe posibilitatea de a se intampla, dar cu siguranta daca vor fi ele vor trebuie sa existe tocmai pentru a avea ceva de invatat...eu zic ca merita efortul sa incerci...

17 octombrie 2008 la 09:10  

Nu mi-e DAT nimica, am dreptul de a-mi alege soarta. Eu nu-s ciobanasul din "Miorita".

17 octombrie 2008 la 19:23  

niet. nu vrei. asta nu e motiv ce zici tu cu drobu' care s-ar putea sa pice. ca o vrei la modu' constient sau inconstient e alta treaba. care e a ta la urma urmei. eu ca tatic iti zic ca am fost tampit ca nu l-am facut decat acum. da' ma rog. fiecare cum vrea. io zic ca omu' se usuca la suflet cand imbatraneste daca nu are copii. e asa ... sec.

23 octombrie 2008 la 08:51  

Ba eo-ti zic ca vreau, nu ma mai contrazice atata. Numai ca am mai aflat unele detalii despre ceva membrii ai familiei lui si chiar mi s-a taiat cheful. Voua vi se pare normal ca intr-o singura familie sa existe 2 frati retardati (unul nu a reusit niciodata sa invete sa citeasca, celalalt e ceva mai breaz, dar nici pe departe nu are o inteligenta normala), un nepot schizofren, altul cleptoman, doua surori vesnic deprimate (dintre care una a fost lipita de fusta maica-sii pana la 37 de ani)? Mie nu. Ma sperie familia asta. Cred ca-mi fac un copil cu altcineva >.>

3 noiembrie 2008 la 17:57  

si totusi... consortul tau pare a fi un barbat reusit. De ce n-ar fi sanatosi niste copii facuti cu el in conditiile in care cauzele tulburarilor psihice nu sunt neaparat genetice?

9 martie 2009 la 00:43  

La cati membri retardati sau sub media de inteligenta are in familie, eu zic ca e genetic. Nu vorbesc neaparat de tulburari, cat de faptul ca n-as suporta sa am copii retardati, nici macar pur si simplu prosti. Si obezi, dupa cum arata mareata familie.

9 martie 2009 la 11:45  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire