Blogger Template by Blogcrowds.

Mă dusei zilele trecute la Fnac, mare librărie de p-aici, că-mi trebuia altă ediţie de Goethe decât ce aveam. Cum băieţii n-au avut ce face şi şi-au găsit ocupaţie mutând toate raioanele de-a-ndoaselea, nu l-am găsit pe Goethe nicăieri, aşa că a trebuit să-l întreb pe un flăcău care se preumbla pe acolo în uniformă.
- Bună ziua, caut o ediţie bilingvă a lui Faust, Goethe, mă puteţi ajuta?
- Sigur, veniţi să caut pe calculator. Aşa... puteţi repeta?
- Goethe.
- Ăăăă... puteţi spune pe litere?
- ...bineînţeles: G-o-e-t-...
- G-e-t-...
- Nu, e cu "o": G-o-e-...
- G-o-e-t-h-e. Goethe. Deci ăsta e titlul?
...
...
...
Cultură franţuzească, da.

Un răspuns

Dragii mei, şi cei mai puţini dragi,

Văd că v-aţi unit atâţia să îmi daţi sfaturi, să mă ironizaţi sau să mă înjuraţi, aici sau pe siteul Evz. Multe din comentarii nu reflectă decât faptul că n-aţi citit nimic (cu 8 clase, eu? Am terminat liceul cu 9,85, am doi ani de Ştiinţe Politice făcuţi la Iaşi şi acum am luat-o de la capăt cu facultatea. Insultele de genul asta nu mă fac decât să râd.) Să vă explic, totuşi, nişte lucruri care sunt doar umila mea părere; vă place sau nu, şi Franţa şi România sunt ţări democratice, în care am dreptul să spun ce gândesc şi, din fericire, nici unul dintre iluminaţii care mi-au dorit de bine nu pot să mă împiedice.

Ce am primit? "- Ah, sunteţi româncă... Păi nu ştiu dacă aveţi drept de muncă. - Am. - Aha, bine... vă sunăm noi". "- Ah, sunteţi româncă... Păi nu ştim ce acte vă trebuie ca să vă căsătoriţi. - sau - vă trebuie tot ce e pe lista asta de 240219 de rânduri". "- Ne trebuie cineva care să aibă măcar bacul şi să vorbească engleză. - Am bacul plus doi ani de facultate, vorbesc engleză, română, şi ceva spaniolă. - Ah, perfect. Când puteţi începe? - Oricând. - Extraordinar. Vă sunăm noi în curând, dar e că şi făcut. Ah, o ultimă întrebare: sunteţi frantuzoiaca? - Nu, româncă." A doua zi, email: "Profilul dumneavoastră nu corespunde cu cerinţele pentru acest post. Mult succes în continuare." "- Ah, sunteţi româncă... din păcate, reputaţia ţării dumneavoastră nu ne permite să..." Şi pentru asta să le mulţumesc, să-mi schimb numele blogului în "Denisa pentru Franţa" şi să-i pup umil în dos? Ha, să le-o ziceţi altora, nu mie.

Până una-alta, n-am zis niciodată că mi-am ratat viaţa, integrarea aici sau orice altceva, dimpotrivă, încep să înaintez pe drumul cel bun. De ce nu mă întorc acasă? M-aş întoarce şi mâine, dar ar însemna să-l părăsesc pe cel pe care-l iubesc, şi pentru el trec prin orice, fie şi printr-o mie de birouri cu funcţionari francezi. Asta e singurul lucru care m-a adus şi care mă ţine aici, nu banii, nu şcoala. Loc de muncă aveam şi în România, la facultate mergeam şi în România. Franţa nu mi-a dat nimic în plus, ba mi-a luat: familia, prietenii, locurile dragi şi atâtea şi atâtea lucruri de care v-aş fi spus pe vremea când mai credeam în voi Din păcate, pietrele cu care m-aţi lovit - de ce? habar n-am - m-au făcut şi pe mine să-mi pierd speranţa în români şi să mă întreb dacă aş avea măcar la ce mă întoarce.

De ce am răspuns interviului? Am avut naivitatea de a crede că v-ar interesa să vedeţi că nici în auritul Occident nu umblă câinii cu croisante în coadă, nici iarba nu-i mai verde, că poate v-aş face să vedeţi, ca mine, că acasă nu-i mai rău ca în altă parte. Chiar iubesc România, nu mi-e ruşine că sunt româncă - nici măcar n-o să cer cetăţenie franceză -, nici de Moldova mea nu mi-e ruşine, după cum mi se sugerează că ar trebui să-mi fie. Şi, în ultimul rând, nu mi-e în nici un caz ruşine cu ce sunt. O să continui să mă zbat să obţin bursa de merit la Sorbona, să nu mai fiu doar printre primii zece pe an, ci printre primii trei, o să continui să mă pregătesc să devin traducătoare, o să continui să mânuiesc româna şi franceza cu aceeaşi uşurinţă, o să continui să citesc cărţile mele de "mahalagioaică" (e o listă în stânga jos, dacă vă arde curiozitatea să vedeţi ce poate citi o biată ţărăncuţă ca mine), să scriu şi în general să trăiesc la fel că înainte, căutând să înaintez mereu.

Şi din toate motivele astea, n-o dau anonimă:

Denisa Ispas

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire