Blogger Template by Blogcrowds.

Din buricul civilizatiei

Mă dusei zilele trecute la Fnac, mare librărie de p-aici, că-mi trebuia altă ediţie de Goethe decât ce aveam. Cum băieţii n-au avut ce face şi şi-au găsit ocupaţie mutând toate raioanele de-a-ndoaselea, nu l-am găsit pe Goethe nicăieri, aşa că a trebuit să-l întreb pe un flăcău care se preumbla pe acolo în uniformă.
- Bună ziua, caut o ediţie bilingvă a lui Faust, Goethe, mă puteţi ajuta?
- Sigur, veniţi să caut pe calculator. Aşa... puteţi repeta?
- Goethe.
- Ăăăă... puteţi spune pe litere?
- ...bineînţeles: G-o-e-t-...
- G-e-t-...
- Nu, e cu "o": G-o-e-...
- G-o-e-t-h-e. Goethe. Deci ăsta e titlul?
...
...
...
Cultură franţuzească, da.

51 comments:

Asta nu-i nimic, ala era un amploaiat, ia vezi aici:
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/06/mic-exemplu-al-unei-mari-culturi.html

21 aprilie 2010 la 21:59  

Eh, tu vrei de-acuma sa stie si latina? :)) "Rara avis" e deja subtilitate, numai doctoranzii in litere mai stiu aici ce inseamna :))

21 aprilie 2010 la 22:32  

Asta e din capitolul ala cu Eminescu in care el, primind bani sa isi ia ghete si haine si-a luat :) Goethe, Heine :)
Deci toate-s vechi :)

22 aprilie 2010 la 10:20  

Pe (aproape) aceeasi tema: am 'nenorocul' sa locuiesc pe strada Rabelais: in 4 cazuri din 5 cand imi declin adresa trebuie sa zic numele strazii pe litere, si la sfarsit am si parte de un oftat de usurare din partea persoanei interogante.......

22 aprilie 2010 la 20:10  

Adevaru-i ca e greu sa scrii "Rabelais", of :))

22 aprilie 2010 la 20:43  

Ma gandeam (innocemment) ca Rabelais o fi pentru ei cam ca Arghezi pentru romani dar m-am obisnuit acum, il zic pe litere si fara sa ma intrebe, histoire de...

A propos de atitudinea lor fata de mine, romanca, eu am avut niste experiente destul de bune cu ei (in afara de 'accueil' de la sous-préfecture...), am gasit de lucru la o luna dupa ce am ajuns aici, nimeni nu a zis nimic de nationalitatea mea (in afara de observatii, destul de fine, in legatura cu orfelinatele si tiganii:) si acum sunt profesoara de engleza, am luat CAPES-ul anul trecut.

Ce ma deranjeaza e ca nu reusesc sa imi fac prieteni printre ei, ca mi se par (parere exclusiv subiectiva, poate si eu sunt de vina un pic) cam reci si retinuti, spre deosebire de mine, destul de volubila si fara prea mari retineri in abordarea cam oricarui subiect...noroc cu telefonul gratis catre Romania :)

Ioana (sa vezi ce se chinuie cand tre' sa imi scrie numele :)

22 aprilie 2010 la 21:51  

Pai asta ziceam si eu in interviu, ca-s distanti si e greu sa te imprietenesti cu ei, si aia m-au luat de nesimtita ca-mi permit sa zic asa ceva si ca e vina mea ca-s timida. Apai daca si tu, sociabila, ai aceeasi problema, mi se ia o piatra de pe suflet :)) Inseamna ca nu eu am o problema :))

Felicitari pentru locul de munca, eu m-am chinuit... dar na, cand ajunsesem aici nu puteam zice ca facusem studii care sa-i intereseze si nici experienta n-aveam.

Nu vreau sa-mi inchipui prin ce chinuri trec saracii ca sa-ti scrie numele :)) pana si cu al meu le e greu :))

22 aprilie 2010 la 23:32  

Cred ca facem parte dintr-o generatie mai aparte de emigranti, care nu mai cauta cu tot dinadinsul o bunastare materiala, sa fuga de regim sau alte chestii pe care ne-am obisnuit sa le auzim de la unii si altii care au parasit tara acu cativa ani buni.

Si eu tot gratie sau din cauza unui francez am venit aici, nu ma gandeam vreodata ca o sa parasesc Romania, desi tot unul din subiectele preferate de critica era, si este, cand ne intalnim cu fetele la o cafea (in Romania, aici cafeaua se bea pe terasa la sfarsitul prnazului...). Si imi dau seama ca perfectiunea nu exista, nici colo, nici aici nu-i mai (absolut) bine, sunt chestii care imi plac, altele pe care le detest, am incetat sa idealizez o tara sau alta, ca tot oameni suntem.

M-am obisnit repede cu zambetul lor politicos (cum ziceai in interviu) si chiar imi place sa fiu intampinata cu el cand ma duc prin magazine, detest pupaturile pe obraz, mai ales cand se dau/primesc de la necunoscuti cu care te ignori politicos toata seara, si apoi ritualul se repeta la plecare, da asta e obiceiul, when in Rome...am ajuns sa fac asta si in Romania, si mi-au zis conoscutii ca lor le place chestia asta, na, sa vezi de unde sare iepurele (pupacios). Nu mi-a placut de loc la prefectura, da vazand numarul de persoane care vor cu tot dinadinsul sa vina in Franta, am ajuns sa ii inteleg. La cozile alea de la 6 dimineata pana cand da Domnul am ajuns sa discut cu cate unul doi, si cand vedeam cat de nepregatiti sunt, cate hartii le lipsesc, sau cum incearca neaparat sa 'faca rost' de cate o carte de sejur, nu ii mai invinovatesc asa de tare pe amploaiatii statului. Imi place cat de mult se stapanesc cand la o coada destul de mare este cate unul/una care vrea cu tot inadinsul sa isi povesteasca viata, mai ales in farmacii, mai ieri eram in fata unei batranici (eleganta, machiata da cam rau-auzitoare) careia farmacistul ii tot repeta ca cela 30 de medicamente pe care le mai are ii ajung o saptamana pana cand se duce iar dupa reteta, da ceva ceva nu intra, si o tot lua de la inceput cu intrebarile. Dupa ceva priviri si zambete intelegatoare, ma apuca disperarea, ca eu cu gelul de baie pentru petit bonhomme (ca am si unul din asta de fo 7 luni incoace) stateam cam neputincioasa in spatele ei, si atunci ma ia alta tanti la ghiseul de langa, isi cere scuze din priviri, imi schimba gelul, ca ma inselasem cu privire la ce voiam, imi ia banutii si imi doreste o zi foarte faina, nu inainte sa imi multumeasca, si uite asa, pentru chestii din astea, imi place tarisoara asta.

In rubrica 'detest' se inscrie asteptarea indelunga la pediatru, care, bonom uitacios si mai zapacit de felul lui, lasa bietii copiluti cate un ceas doua in sala de asteptare, si asta nu si-a cerut scuze niciodata, ba chiar era agasat ca am ajuns o data la 9,si el abia se intorsese de nush pe unde, si anulase randevuul meu fara sa imi zica nimic...

Mai imi plac talk show-urile de le teleu, mai ales 'C'est à dire', de pe 5 cred, unde moderatorul asta face, modereaza, nu e purtator de adevar absolut si inteligenta superioara, si nu isi face un punct de onoare in a desfiinta invitatii care au nenorocul sa nu fie de acord cu el.

Nu imi plac filmele franco-franceze (sau ma rog, multe dintre ele) ca parca daca vezi unul, le vezi pe toate, au un fel ciudat de a juca, nu au atmosfera hollywood-iana cu care am fost obisnuita (asta e o chestie de gust personal, poate o sa se schimbe in timp, qui sait), si de multe ori se termina intr-o falfainda coada de peste (par exemple La Vie est Un Long Fleuve Tranquille), nu au 'closure' cum ar zice anglo-saxonul.

Imi place cum hubby se distreaza copios a 5-a oara cand se uita la Brice de Nice, si ma distrez si eu, ca e contagios, desi il cunoastem deja pe de rost, le fel cu Père Noel est Une Ordure, sau the likes.

Ioi cat am scris de mult si am neglijat juniorul, care se tavaleste cu spor in stanga si in dreapta pe covor, ma duc la el inainte sa ajunga prin bucatarie ca inca nu am facut menajul.

Ioana

23 aprilie 2010 la 09:33  

Uite ca ma luai cu vorba, si am uitat sa imi mai exprim parerea cu privire la 'ei' si 'noi', astia mai timizi sau mai indrazneti: m-am tot gandit eu asa, de cand sunt pe aici, ca o fi ceva aiurea cu mine la inceput, dupa aia ca ei is deranjati o tzar, da' imi dau seama acu (poate si asta o mai evolua in timp) ca asa sunt ei, nici rau-voitori, nici altceva, ci de la mama lor natura mai distanti.

Asta dupa ce mi-a trecut socul in legatura cu famelia consortului si modul absolut glacial in care m-au primit (si in care inca ma trateaza, dupa gusturile mele, evident), si incerc sa ma adaptez: ma pun la punct cu toate busoanele de prin Paris si alentours, starea perifericului, a vremii, chiar si cine conduce ce comuna, mai aud una alta de socialisti si ceilalti (desi politica imi displace in mod major), despre copii si cum ii crestem (la asta mai mult sunt spectatoare semi-interesata, ca nu prea sunt eu de acord cu ce zic ei), si incet incet se leaga ceva - nu ca mi-ar place ce-o iesit, da' nici nu ma deranjeaza la maxim, noroc, cum ziceam, cu telefonul gratis catre Romania :) si ca nu ma considera o salbatica (desi cred ca pe mine in partea aialalta ma vedeau asa, ca tot timpul aveam ceva de zis, poate prea personal, prea sus si tare afirmate chestii impotriva curentulul general).

Acu' am invatat sa mai tac, sa ii mai aprob impaciuitor si ambiguu dand din cap si altele la fel.

Sunt o adaptabila au ba? :)
Ioana

23 aprilie 2010 la 10:27  

Tot eu is, nici nu am de gand sa imi cer scuze ca poluez cu atatea comentarii, desi cam pleaca subiectul pe alte teme. Acu ca o (semi) adormit mamarutza mea, tin neaparat sa iti zic ca extraordinarfantasticfain (de la tine am luat exemplu de imbogatire a vocabularului in felul acesta:) e blogul tau, si toate subiectele despre care scrii. Imi vine sa fac la fel, zau daca nu.

Felicitari si tie pentru job si avantul cu care iti ramai credincioasa, stiu ca nu e deloc usor nici pentru unul nici pentru altul, charmeaza-i in cel mai neaosh romanesc stil, cu pricepere si al nostru jenesaisquoi si sa iti iasa toate asa cum trebuie (poate nu cum vrei, da' e o chestie sa stii sa faci diferenta).

Eu sunt acu in congé parental, ca nu vreau sa pierd nici o clipa din mica viata a juniorului, si ador sa ma duc in parc cu el la pe la ora 14, cand nu sunt decat mamicile si pensionarii, setosi de o raza de soare si un zambet binevoitor.

Na, gata, o fi destul pentru azi, sau cine stie, da' menajul ala trebuie facut, sa vaz ce poveste ii mai zic azi lu' petit bonhomme cand o urla ca din gura de sarpe ca dau cu aspiratorul.
Ioana

23 aprilie 2010 la 11:20  

Mai Ioana, mie tare-mi place de tine. Nu vii sa ne intindem la povesti pe mess?

23 aprilie 2010 la 22:53  

Pentru cititorii din Romania care nu au cum sa cunoasca situatia de la fata locului, o precizare: Fnac nu este o mare librarie decit in sensul strict propriu. Este mai degraba un lant de supermarketuri cu "produse culturale". Denisa alege sa se... lege de un biet vinzator de carti din zisul spermarket pentru ca nu a auzit de Goethe, si face din el obiectul ironiei sale superioare, de studenta, la Sorbona. Oamenii de aici sint ca peste tot: unii mai culti, altii mai putin, unii mai buni, altii mai rai... da' rai din condei ca bloggerita noastra, mai rar.

24 aprilie 2010 la 12:27  

Ma scuzi, eu credeam ca angajatii de la raionul CARTI ar avea un minim de cunostinte necesare in munca lor. Da' poate ma insel, si in Franta se angajeaza pe ochi frumosi. A, si eu stiam de Goethe inainte de Sorbona, degeaba incerci sa ma ironizezi.

24 aprilie 2010 la 21:34  

Hai sa ne vedem pe mess, si sa o 'tocam marunt marunt', ca vaz ca aceeasi limba vorbim (ioanamaria012@yahoo.com).

Weekendu' asta am facut greva de teleu si comp, de aia nu am raspuns mai repede, am stat de pove, plimbat prin Paris samd.

Btw, eu cand am fost la Fnac sa iau Jane Eyre varianta BBC amploaiatu' numa mi-a corectat pronuntarea, nici macar pe un ton superior-obraznic: imi cere confirmarea ca de 'Gen Iir' ii vorba, se duce si mi-l aduce mintenash, da' era cam scumpic, am refuzat politicos si m-am dat pe Amazon. Na, de toate pentru toti, numa bun de scos niscai material de blog :)

Ioana

26 aprilie 2010 la 10:11  

I-auzi bre nenea Vlade, de ce sari matale asa de fundulet in sus? (parol, poti sari si in jos)

Cum a zis Denisa, tipul lucreaza la raionul Carti. Ok, nu o sa stie cine e Eliade sau Ionesco, o sa ii fie mai cunoscut Lévy sau aia cu Twilight, Stephanie Meyer... dar se numeste cultura generala sa stii ca Goethe e autor si nu titlu... Ok, sunt carti despre nenea in cauza, dar cum i se mentionase si Faust, putea sa foloseasca un pic motorasul ala ce tine loc de creier si sa cujete!

Iaodi: mie imi place de Ioana :)

26 aprilie 2010 la 18:12  

No, pai n-o mai fi chiar ashe de usor sa faci neuronii sa dea dn coada in zilele noastre, de cand cu tot felul de oferte care mai de care facand treaba in locul nostru...

Ioi, ce sa zic, de ce sa nu iti placa de mine in fond si la urma urmei, si mie imi place, sincera sa fiu (+ you made my day, honestly, insert fata zambareata care bate din palme zabauca, cu o vaga urma de roseata in obraji + merci)

26 aprilie 2010 la 20:33  

Noroc cu matale Vladut ca ne transmiti în direct de la fata locului, ca altfel cititorii din România mureau prosti. Da ce-ai zice daca ti-ar pune un pompist motorina în rezervorul cu benzina, ca vorba ta, ce treaba are el cu cititul la o statie de benzina...

28 aprilie 2010 la 17:33  

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

1 mai 2010 la 11:14  

Si eu cred ca ai o mentalitate de tampit, pentru ca am doar 25 de ani, deci dupa un calcul simplu ti-ai fi dat seama ca n-am cum sa fiu influentata de comunism, desteptule. Bine ca ai adoptat tu mentalitatea frantuzeasca, mie nu mi-e rusine de romani si nu-i reneg ca sa ma dau frantuzita. Decat desteapta ca tine, mai bine "proasta" ca mine.

1 mai 2010 la 21:36  

Si vezi ca de cand ai adoptat "cultura" frantuzeasca, ai uitat cum e cu virgulele, acus iti uiti si limba materna si mai esti si fudul de asta.

1 mai 2010 la 21:37  

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

2 mai 2010 la 13:13  

Da' tu numai când dai examen scrii corect româneste, inglishule francez? Credeam ca o ai în sânge... Cu un singur lucru sunt de acord din ce spui tu: se duce de râpa Franta, asa-i. Cât o fi Sorbona de amarâta tot e mai buna decât trei clase primare si doua de dans. Ca unul care traieste în Franta de 10 ani îti mai spun ca nu se spune (scrie) BISSOUS ci BISOUS...

2 mai 2010 la 14:58  

Na c-am pierdut toata distractia, si-o luat jucarelele si-o plecat :( ce-o zis de i-a fost asa de rusine incat sa nu lase?

2 mai 2010 la 21:41  

Lasa-l, mai, n-auzi ca el nu da examen pe blog? Ce sa ne permitem noi, niste tarani care scriem asa rau, sa-i facem lui observatie, care e de atta vreme in Franta si are prieteni danezi, senegalezi, etîcî. Ar trebui sa tacem de uimire si admiratie.

2 mai 2010 la 22:03  

Ce m-o distrat vociferarea lu' nenea cu 'bissous'-urile :), pacat ca si-a luat-o inapoi inainte sa pot numara cate cratime lipsesc, pe langa virgule si acorduri de balta.

Asta imi aminteste de o colega de liceu care a plecat in vacanta 3 saptamani in State, prin '90-'91 si cand s-a intors vorbea cu un accent englezesc si purta un aer de superioritate de genul 'eu am vazut LUMEA ADEVARATA, mai mujicilor, habar n-aveti voi...'

3 mai 2010 la 09:46  

Poi n-auzi c-am ratat toata distractia? n-am vazut ce-o zis baietu.

Ioana, exact asa au si ai mei parinti niste prieteni de familie.. tanti plecase vreo luna in Italia/Spania si cand s-a intors povestea amuzata ca "hihihi mi-a cerut numarul de telefon o fata si hihihi nu mai stiam decat sa ii zic in italiana".

Te pui? sunt unii care se adapteaza mai bine decat altii. Sa le fie de bine de altfel :)

3 mai 2010 la 16:43  

Intr-adevar, ai pierdut, ca o venit el sa ne lumineze ca cum stam noi cu mentalitatea comunista (adica Denisa, ca era direct vizata), si cum sta el cu preteni si anume senegalezi, marocani, danemarchezi si etîcî de-i are el de cand s-o pus in cuplu cu o frantuzoaica. O uitat intre timp de virgule, cratimi, cum daca e un subiect e un predicat si nu mai multi, si o incheiat cu bissous-uri (ca sa rimeze cu dessous-uri).

Da pun pariu ca o sa revie in tromba dupa ce gugaluieste Gramatica Academiei (romane si franceze, si poate si engleze, ca e multicultural el de felul lui), pagina shpatru unde zice de cum sa scrii frumos si citibil.

Il asteptam cu drag si nerabdare, ca uite, unii din noi au ramas in intuneric, doamne feri.

3 mai 2010 la 20:01  

Aaaa e d-ala mai special, el!
Cul, zic (à l'anglaise, sa nu se simta jicnit).
D-apoi si eu am prieteni senegalezi, martinichezi, algerieni, marocani, am chiar si in familie. Uh, are vreo relevanta sau doar ne dam mari, ca sa stiu daca trebuie sa chem preteni, baetasi de carter, alea alea. Stau pe Sena la deal eu, gasesc lume care sa ma sustina.

Ma scuzati, aberez pe motiv de frig, oboseala si prea mult (cica) invatat.
Il asteptam cu drag si dor inapoi. Cu sau fara bissou-uri.

(hapropou:
mie mi-a fost rusine cand am facut o greseala de genul, dar nu aveam la bord decat franceza prinsa prin orele din liceu, alea nechiulite, deci aveam o scuza... bagand un "s" in plus mi-o iesit ceva porcos cand eu vroiam ceva dragut. Am vrut sa iasa "as vrea sa te sarut". Nu scriu direct traducerea ca vorbim civilizat aici :)) )

5 mai 2010 la 01:52  

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

7 mai 2010 la 15:13  

Da mai draga, arata el si altii ca stiu mai multe decat oricare de pe lumea asta, ca Denisa si altii ca ea care fac scoli si treaba ca lumea ar trebui sa fie spasiti si vesnic umili ca minunea asta de tara, sau alta, i-a 'lasat' sa traiasca si sa invete la ei, din cine stie ce 'mila' sau ceva: ar trebui sa fie recunoscatori ca oameni ca ea AU ALES sa le ridice IQ-ul general.

Si sa fie mai mult decat mandra, sa umble cu nasul la shpe kilometri in sus: eu cand vad oameni ca ea ma simt mandra ca sunt romanca.

Si sa ii si critice, atat timp cat vede ca realitatea nu se potriveste cu imaginea (preconceputa) despre 'marea cultura frantuzeasca'. Stie ea sa faca deosebirea intre ce e adevarat si bun si restul.

Ma tot gandeam la asta cand citeam comentariile pe EVZ, si mi-am zis ca falsa modestie (cu care unii din noi traiesc de prea mult timp) e la fel de cretina ca prostia crasa, si ca atitudinea ei e cum nu se poate mai buna: sunt prosti peste tot, ea e desteapta si ar fi o tampenie sa ascunda asta.

Dixit, ca prea ma enerveaza unii :)

PS: am sters comentariul dinainte ca mi-o stat abacul si nu am numarat bine virgulelelele :)

7 mai 2010 la 15:22  

Lasa mai anonimule, bine ca esti tu dastept, sa ridici IQul mediu al romanilor de pretutindeni.

Asa Ioana, ia-mi apararea, nu-ti fie rusine cu o prostuta ca mine :p

7 mai 2010 la 22:13  

Denisa, cred ca asta s-ar putea numi sindromul emigrantului ceea ce simti tu acum acolo.
am observat si inca observ fenomenul si l-am trait chiar eu in primii mei ani de cand mi-am schimbat locuinta in 'infama' Mare Britanie. s-a nimerit sa plec din aceleasi motive pentru care ai plecat si tu si chestiunea s-a intamplat fix cand ma simteam foarte bine in Bucurestiul meu iubit, mai precis in patratelul meu din Bucuresti, boem, romantic, cu lume buna si locuri cu parfum interbelic. desprinderea de paradisul meu a fost grea si am perceput societatea britanica ca fiind greu de suportat, mi s-a parut fada, nu mi-a placut mancarea, nu mi-au placut locurile unde iesam, nu mi-a placut felul lor de-a fi, mi s-au parut lipsiti de cultura, gratie, finete, rafinament, nu mi-a placut clima.
dar toate astea pentru ca eu de fapt comparam en-gros-ul cu detaliul in care traisem pana atunci in tara mea, surda si oarba la ce era peste gardul patratelului meu.
acum doi ani s-a produs o schimbare in viata mea care m-a determinat sa merg din ce in ce mai rar in paradisul meu pierdut, o data pe an.
ultima data mi-a lasat un gust foarte amar pentru ca intre timp am inceput sa observ aici gratia, rafinamentul, cultura, bunul gust si am inteles ca ceea ce avusesem si pierdusem in Romania pot gasi aici, dar in 'cantitate' mult mai mare.
mi s-a parut stridenta, la intoarcerea in Bucuresti, agresivitatea, lipsa de politete a oamenilor si mi-a fost frica sa ma aventurez prea mult in plimbarile mele de frica haitelor de caini.
am constatat ca trebuie sa merg cu grija pe trotuar, ca nu am loc de masinile parcate si m-am gandit, oare cum isi plimba oamenii copiii cu caruciorul?
am deschis televizorul si oriunde am butonat am gasit numai mahala si vulgaritate.
da, clima e in continuare buna acolo, iar oamenii aia pe care i-am regretat, locurile unde mi-a fost bine inca exista, dar sunt numai niste insulite intr-o mare de mitocanie.
imi pare rau ca am ajuns sa spun asa ceva si inca nu imi vine sa cred ca tocmai eu, care eram exact ca tine acum cativa ani am ajuns sa gandesc acum asa.
o sa treaca timp,o sa te desprinzi de trecut (stiu ca nu vrei, dar inevitabil asta se intampla), o sa te detasezi si o sa privesti toate astea mult mai relaxat.
apoi o sa inceapa sa-ti placa acolo.

13 mai 2010 la 15:22  

Tu nu stiai ca Goethe e mort? Ce-l mai cautai?

14 iunie 2010 la 23:20  

eu am varianta in germana daca vrei, dar in general la bibliotecile municipale au editii bilingve. daca nu, vezi ca astia mai "vechi" au licenta expirata (vezi? nici nu te indemn la porcarii)si poti printa de pe net textul in doua limbi :)

(ex: project gutenberg)

19 iunie 2010 la 13:08  

Pai mie in germana imi trebuia, adica original si traducerea in franceza. De printat nu m-ar fi ajutat, ca-mi trebuia o editie anume, sa avem toti aceleasi pagini, etc. Acuma lasa, s-a terminat anul, m-am descurcat si cu ce aveam.

20 iunie 2010 la 00:42  

Da, am inteles :)

20 iunie 2010 la 15:17  

eşti foarte tare, ai un stil genial de a povesti, ţi-am citit tot blogul aproape pe nerăsuflate...te-am adăugat în blogroll, micuţă franţuzoaică!
te aştept pe la mine pe blog, te pup!

21 iunie 2010 la 11:30  

Hehe, mersi :D O sa vin si eu pe la tine.

22 iunie 2010 la 13:00  

Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

28 iunie 2010 la 20:10  

Bai, m-am saturat de cacaturile voastre de cocalari. Delete si mars la pascut.

29 iunie 2010 la 00:09  

De ce nu mai scrii?

2 iulie 2010 la 18:17  

Pentru ce sa mai scriu? Ca sa-mi expun amintirile si sa scuipe niste nespalati pe ele? Ca sa povestesc ceva sa radem intre prieteni si niste nepoftiti sa ia totul in serios si sa-mi spuna ca-s proasta si asa si pe dincolo? De fapt ce spun eu, uita-te la comentariile de la interviul ala nefericit incoace si vezi si tu cati sunt care nici macar n-au citit un rand, dar au venit sa se cace in mijlocul sufrageriei cu drepturi pe care si le-au luat singuri, si unii sa ma mai invete pe mine bunele maniere dupa. Mi-e sila si am obosit, sunt dezamagita, n-are rost.

2 iulie 2010 la 20:54  

Si daca scuipi si tu pe ei? Mai mare satisfactie decât sa-si retraga un prost comentariul, ce mai vrei? Un prost sa-si dea seama ca-i prost, asta e rar!

3 iulie 2010 la 14:07  

Nu m-a crescut mama golanca, sa scuip pe oameni... Si nici nu m-as coborî la nivelul prostului, ca stii vorba ceea: daca o faci, te bate ca are experienta. Nu, chiar nu merita.

3 iulie 2010 la 21:49  

Leave me alone!

11 iulie 2010 la 21:57  

Draga Denisa,
Daca intr-o buna zi te hotarasti sa te-ntorci in casuta ta si printre prietenii tai, sa stii ca voi fi si eu pe-aici sa ma bucur de buna regasire :)
Pana atunci iti doresc o vara frumoasa si-nsorita
Leia

22 iulie 2010 la 11:01  

Nu-i o solutie sa lasi comentariile sa se adune la un post de x luni! Scrie si tu ceva acolo, o banalitate, "ce frumos e turnul Eiffel!!!!!!"

31 iulie 2010 la 21:02  

da ciasu, cat e ciasu?

3 august 2010 la 18:20  

e ceasul care trebuie sa fie pentru ca lucrurile care trebuie sa se intample, sa se intample

4 august 2010 la 20:20  

adrian, dar nu poti pune blogul denisei la linkuri fara ca ea sa iti intoarca serviciul? eu cred ca poti

24 august 2010 la 18:29  

dar tot mai multi inculti la noi...si mai sunt si cocalari

1 octombrie 2010 la 05:47  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire