Denisa contra Franţei

"Aş vrea ca toţi cei din blogroll (şi nu numai) să răspundă. E faină. Mai ales cei pe care i-am descoperit recent. " a zis Cinabru, şi n-am putut să-l refuz, fiindcă e genul de om care tare aş vrea să aibă o părere bună despre mine. Şi-n plus, e vorba despre cărţi.

• Orbitor, Mircea Cartarescu
• Exuvii, Simona Popescu
• Germinal, Emile Zola
• Mizerabilii, Victor Hugo
• Pamant al oamenilor, Antoine de Saint-Exupéry
• Cronica pasarii-arc, Haruki Murakami
• Sarpele, Maitreyi, Nunta in cer, Eliade
• Pacientul englez, Michael Ondaatje
• Lolita, Nabokov

2. Ai făcut cadou cărţi?

Rar, pentru că adesea nu ştiam dacă şi ce anume citeşte persoana respectivă. Am riscat cu cei mai inteligenţi dintre prietenii mei, care, chiar dacă n-aş fi nimerit exact genul de carte pe gustul lor, ar fi fost suficient de deschişi la nou ca să încerce şi altceva.

3. Care este viitorul literaturii?

Nu ştiu, sper doar să se oprească acest nivelement par le bas, cum s-ar zice pe limba lui Zola, şi să reapară acea elită de oameni citiţi şi inteligenţi care să servească de model. Altfel, tare mă tem că literatura o să dispară încetul cu încetul.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

În română, engleză şi franceză.

5. Ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?

"Un veac de singurătate" şi "Povestea târfelor mele triste", alături de majoritatea romanelor lui Balzac.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Dat fiind că în liceu ne-am axat pe literatura română, iar după aceea n-am avut un îndrumător bun care să mă ajute să descopăr cum trebuie literatura universală, mă tem că nu pot răspunde în cunoştinţă de cauză.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Foarte rar, pentru că cititul îmi taie orice legătură cu lumea reală, nu mai aud, nu mai văd, nu mă mai gândesc la nimic altceva. Nu mă pot întrerupe ca să iau notiţe.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

E greu de făcut un calcul. În generală nu-mi amintesc chiar deloc ce am citit, în afară de Jules Verne, ţin minte doar că mă duceam cam de două ori pe săptămână la bibliotecă. În liceu, în medie, umpleam cam zece fişe a 27 de cărţi pe an, dar trebuie luat în considerare faptul că am luat aceleaşi cărţi de mai multe ori (de exemplu cele necesare pentru ore sau cele care îmi plăcuseră), la care se adaugă şi cărţile de critică. În facultate, am început să citesc mai rar, fiindcă nu mai aveam acces la bibliotecă şi duceam o viaţă agitată, mai ales când am început şi să lucrez. Nu cred că am trecut de 50 de cărţi în doi ani jumătate. De când sunt în Franţa, mi-am propus în fiecare an să citesc cel puţin o sută de cărţi. Din păcate, depresiile, apoi internetul nelimitat (la care se adaugă şi propriul laptop, deci nu mai trebuie să fac pauze că să-l folosească şi consortul) şi lenea m-au împiedicat să-mi ating scopul. Sper să-mi revin în forţă anul ăsta. De altfel, există şi o listă a cărţilor citite, în continuă updatare, în coloana din dreapta.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

"Unde eşti?" a lui Marc Lévy, majoritatea cărţilor lui Coelho, "Isabel şi apele diavolului" a lui Eliade (oricât de mult l-aş iubi, n-am putut sub nici o formă să termin romanul ăsta. M-am forţat de două ori) şi altele care au fost atât de plictisitoare, că nici nu-mi mai amintesc de ele. Dovada supremă.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

Atât de mult, încât am două variante de răspuns: să scriu un post nesfârşit sau să apelez la clişeul "nu aş putea trăi fără ele".

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Cred că "Memoriile unei gheişe" a lui Arthur Golden şi asta doar din cauză că împrumut cărţi mai degrabă decât să le cumpăr.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

Nu-mi amintesc nici unul care să mă fi marcat în mod deosebit, poate cel al "Parfumului" lui Patrick Suskind sau cel al "Pe bune/ pe invers" al lui Adrian Şchiop.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

Influentă în ce sens?

14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?

Aş zice Eliade, Cărtărescu şi Simona Popescu. Probabil după ceva gândire aş reveni (şi) cu alţii.

15. Cât de repede citeşti o carte?

În medie şi dacă nu mă întrerup, 300 de pagini în 2 ore, în format normal. Depinde şi de chef, lene şi interesul pe care mi-l trezeşte cartea, de asemeni de dificultatea ei. Terry Pratchett, care îmi place enorm, trece într-o oră, maxim două, pentru că nu pot să-l las din mână decât ca să mă ţin de burtă de râs. "Pendulul lui Foucault" e captivantă, dar dificilă, trebuie să încetinesc ritmul ca să nu sar peste detalii.

16. Poate literatura să schimbe lumea?

Cu siguranţă, cu condiţia să se întâmple lucrul de care spuneam la întrebarea numărul 3. Altfel, degeaba strigă scriitorii şi degeaba ar avea chiar şi cea mai mare putere de persuasiune, dacă nu-i citeşte nimeni.

Oricine vrea să preia această leapşă, e rugat să o facă fără să se jeneze. Lăsaţi-mi doar link în comentariu, să citesc şi eu.

Si, în loc de concluzie:

Cronica pasarii-arc - Haruki Murakami
Toru Okada duce o viata perfect banala. Somer, dupa ce a demisionat de la un job bine platit dar deloc interesant, are grija de casa cat timp sotia lui e la serviciu. Odata cu disparitia pisicii lor, insa, realitatea se fisureaza. Momentul e marcat de pasarea-arc (o pasare necunoscuta, care se face auzita in fiecare zi in gradina lui, si al carei cantec seamana cu scartaitul unui arc intors; pentru Toru, pasarea aceasta intoarce in fiecare zi arcul pendulei lumii, facand-o astfel sa functioneze), care inceteaza sa cante, semn ca normalitatea dispare, lasand loc fantasticului. In viata lui Toru se strecoara diverse personaje, care mai de care mai ciudate, fiecare purtator de secrete si revelatii proprii: Malta Kano, clarvazatoarea, si sora ei, Creta; o necunoscuta care tine sa faca sex la telefon cu el; Noboru Wataya, fratele sotiei lui Toru, personaj complex si misterios, a carei influenta pare sa se intinda peste tot; locotenentul Mamiya, supravietuitor al razboiului si al lagarelor de concentrare ruse; May Kasahara, o adolescenta cu idei surprinzatoare, ce devine repede buna prietena cu Toru, si multi altii. Sotia lui dispare de acasa, lasand in urma o scrisoare in care marturiseste o relatie clandestina, dar pe care Toru (acum cunoscut mai mult sub porecla, de sine aleasa, Pasarea-arc) nu o crede. "Exista in tine", ii spune Malta odata, "un unghi mort, ceva ce va scapa mereu privirii tale", iar Toru incearca din rasputeri sa patrunda in acest unghi mort, convins ca secretul ascuns acolo este motivul disparitiei lui Kumiko, si ca, atunci cand il va afla si intelege, isi va regasi sotia.
Povestea acestui parcurs initiatic este foarte, foarte complexa, iar ce am povestit eu aici nu rezuma nici macar inceputul ei. Este totusi captivanta, foarte bine scrisa, pastrandu-si coerenta in ciuda multitudinii de fire narative secundare (caci fiecare personaj, chiar si episodic, are partitura lui).

Carrie - Stephen King
In orice scoala se gaseste un cal de bataie, tinta a tuturor glumelor proaste. Pe langa suferintele de la scoala, Carrie trebuie sa indure si fanatismul religios, dus la extreme infricosatoare, al mamei ei. Spre deosebire de majoritatea acestor nefericiti insa, Carrie are ceva in plus: este telekinetica. Din momentul in care isi da seama de puterea ei, se hotaraste ca toti cei care i-au facut zile negre trebuie sa plateasca. Din pacate, dorinta de razbunare ii scapa de sub control, si totul se transforma intr-o imensa catastrofa...

Thanatos - Ryû Murakami
Un fotograf japonez instalat in Cuba e chemat serveasca drept interpret pentru o turista japoneza, suspectata de catre serviciul de imigratii. In ciuda ratiunii, care ii spune s-o lase acolo si sa se intoarca la ale sale, tanarul devine atat de fascinat de aceasta necunoscuta, incat declara ca o ia in grija lui. Aflata pe marginea prapastiei nebuniei si din dorinta de a-si regasi linistea, Reiko ii va povesti viata ei si relatiile intense, bazate pe dorinta si supunere, cu cel pe care ea il numeste "stapanul".



Ada sau Ardoarea - Vladimir Nabokov
"Ada e probabil cartea pentru care as vrea ca lumea sa-si aminteasca de mine", a zis Nabokov o data, insa trebuie sa marturisesc ca nu inteleg de ce. Desi povestea iubirii precoce, pasionate si incestuoase intre Van si Ada Veen e interesanta in sine, din pacate e incurcata cu prea multe povesti laterale care, in loc s-o lamureasca, asa cum se intampla la alti autori, mai tare zapacesc cititorul. Unele fraze sunt prea lungi si prea incarcate cu detalii inutile, devenind obositoare, inceputul e greoi si neclar, de mi-a venit s-o las balta de mai multe ori. Am citit-o mai mult din respect pentru Nabokov.

Anil's Ghost - Michael Ondaatje
Anil e medic legist de renume si srilankeza, doua calitati pentru care este aleasa de catre Comisia Drepturilor Omului ca sa ancheteze un masacru in tara ei natala, sfasiata de razboiul civil, de unde a plecat in urma cu multi ani. Foarte repede, Anil e prinsa intr-o lume plina de secrete si de primejdii, o lume in care i se cere sa-si faca datoria, dar in care viata ei nu are nici un pret in fata intereselor guvernului, care tine sa-si mascheze faptele. Purtata de misiunea ei prin pesteri preistorice, temple dezafectate, palate in ruine si vapoare adaptate sumar ca sa devina laboratoare si ajutata de cateva personaje iesite din comun - un arheolog orb, un artist alcoolic, dar inzestrat, un chirurg obsedat de munca ce pare sa nu se mai termine - Anil reuseste sa faca mortii sa vorbeasca, dar adevarul nu e bine-primit de catre superiori...
Inca o carte de-a lui Ondaatje care trece pe lista "de capatai".

Iubita mea Sputnik - Haruki Murakami
Povestea unei tinere scriitoare in devenire, care nu a iubit niciodata pana in momentul de fata, si care se indragosteste fulgerator - nu de prietenul ei cel mai bun, naratorul, care o iubeste, ci de... o femeie - "Iubita mea Sputnik" nu e, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte a lui Murakami. Nu zic ca nu e interesanta, chiar m-a prins, dar sfarsitul e dezamagitor. As fi fost mai multumita, cred, daca s-ar fi oprit cu cateva pagini mai devreme...

Si cu asta mi-am luat de-o grija, pot sa le duc azi la biblioteca si sa iau altele.

Dupa multe si lungi lupte cu inspiratia, lenea si alte piedici, am castigat! Ma doare capul, ma dor ochii, ma dor degetele, dar am terminat povestea! Sunt atat de mandra de mine, de nu va puteti inchipui. Dar nu mai scriu in viata mea peste 30 de pagini intr-o zi jumate, ca ma apuca damblaua.

Acuma sunt oarecum in dubii. As cere parerile unora, dar nu ale oricui. Cred ca o sa-mi mai deschid un blog, accesibil numai cu invitatie, unde sa-mi pun scriiturile. Care din voi va simtiti in stare sa cititi si mai ales sa criticati in amanunt si cu seriozitate, lasati-mi adresele de gmail pe mess (IDul e in profil) sa va trimit invitatii.

Si-amu va zic noapte buna, ca-mi pica ochii in nas de somn si maine iar am trebi *le sigh*

Sau ce-am mai citit zilele astea.

Un veac de singuratate - Gabriel Garcia Marquez
Cronica intinsa pe o suta de ani a unei familii stabilite in mijlocul lui nicaieri, unde fondeaza un sat, se inmulteste si se raspandeste in lume. Unii membri raman acasa toata viata lor, precum Ursula si Amaranta, altii rastoarna lumea, precum colonelul Aureliano Buendia, dar toti sunt urmariti de blestemul singuratatii continue.
Nu mi-a placut din multe motive. Majoritatea personajelor se numesc José Arcadio sau Aureliano, ceea ce pe la jumatatea cartii devine ametitor; evenimentele asa-zise fantastice (laptele se transforma in viermi, fantomele se plimba linistite prin casa, o anume camera ramane mereu curata chiar daca nu-i atinsa, uneia ii cresc aripi si se ridica la cer) suna fals, nu se integreaza in poveste; nenumaratele fire narative se impletesc pana se incalcesc de tot, de nu le mai da nici dracu’ de capat. Cu toate scuzele pentru fanii lui Garcia Marquez, pe mine ma plictiseste omul asta.

Apusul elfilor - Jean Louis Fetjaine
O alta varianta a legendelor despre Arthur, Excalibur si Merlin, prima parte.
Povestea incepe candva demult, la o adunare a regilor oamenilor, elfilor si piticilor, in timpul careia acestia din urma acuza un elf gri de a fi ucis un nobil si de a fi furat odorul neamului piticar, sabia ce avea sa devina cunoscuta sub numele de Excalibur. Pentru a indeparta acuzatia care ar putea fi un motiv de razboi intre cele doua popoare, se formeaza o expeditie cu rolul de a-l gasi pe acuzat si de a-l aduce la judecata. Din ea fac parte Lliane, regina elfilor, Till, renumit vanator elf, Uler, cavaler de-al regelui, trei pitici dintre care unul e viitorul rege, incognito si un barbar din nord venit sa ceara ajutor impotriva armatei Lordului Intunecat, care i-au sters satucul de pe fata pamantului.
Desi pe alocuri inspirat din Tolkien (mai ales la nume), povestea e interesanta si promitatoare si continua cu « Noaptea elfilor ».

Silmarillon - J.R.R. Tolkien
Este o «culegere» de legende si povestiri din Zilele Vechi, prima epoca a lumii, de pe vremea cand Morgoth, primul personaj negativ din istorie, traia inca pe Pamantul de Mijloc abia creat, iar elfii se luptau cu el pentru a recapata pretioasele pietre Silmarils care inchideau in ele tot ce avea lumea mai frumos. Silmarillonul este scris sub forma unei colectii de povestiri adunate din surse diverse (poeme, cronici, literatura populara) care ar fi supravietuit din vremurile de demult si contine istoria si mitologia Pamantului de Mijloc, de la crearea sa de catre Illuvatar pana la aparitia lui Sauron si a inelelor puterii. Interesanta pentru a avea o vedere de ansamblu asupra acestei lumi pe care Tolkien a creat-o in intregime.

The Thirteenth Story - Diane Setterfield
Vida Winter este o scriitoare celebra si prolifica, ale carei carti au un imens succes. Ajunsa la o varsta inaintata, ea decide sa o cheme pe tanara si neexperimentata Margaret Lea pentru a-i scrie biografia. In fiecare interviu care i s-a luat, Vida Winter a dat cate o alta varianta a povestii ei, care mai de care mai fantastica si mai surprinzatoare, dar nici una nu se compara cu adevarul. Nu-i de mirare ca Margaret tinde sa nu o creada si cere fapte si date pentru a verifica. Incetul cu incetul insa, tanara este prinsa in magia povestii, cu atat mai mult cu cat aceasta ii aminteste de propria ei poveste secreta. Cele doua femei devin complice in confruntarea lor cu fantomele insistente ale trecutului.O carte care m-a prins in mrejele ei, atat prin frumusetea scriiturii si firele povestirii, cat si prin odele aduse cartilor in numeroase pasaje.