Blogger Template by Blogcrowds.

Iasiul vechi

Poze din toate colturile Iasiului. Din pacate, multe din cladirile vechi sunt in stare jalnica, in ciuda sloganului primarelui, care zicea ca in astia patru ani trecuti el s-ar fi apucat, vezi Doamne, sa renoveze. Unde-o facut-o, io nu stiu. N-am vazut decat fostul cinematograf de pe Lapusneanu, acoperit cu o carpa pe care erau imprimate un citat din Iorga referitor la monumentele istorice si poza in marime nenaturala a acestuia.
De aceea ii urez lui Nichita un calduros mai da-te-n moasa-ta pe gheata pentru ca ma crede proasta, si alaturi de mine pe majoritatea iesenilor - dovada: panourile de campanie cu care a impanzit orasul. Cine dejtu' meu l-a votat pe tembelul asta, habar n-am, dar ar merita dati in Bahlui. Nu ca s-ar putea ineca in el, dar poate ar invata sa mai caste ochii.
Ingioi pozele.


O casa din spatele Moldova Mallului, langa teatru, clasata cu risc seismic 1.






Case pe Cuza Voda, langa posta:










Intre fundatie si spital:



Vizavi de Rapa Galbena:



La intersectia Cuza Voda cu Stefan cel Mare



Stati tunati, ca mai vine un cârd zilele urmatoare, aici.

Cine-si mai aminteste de postul in care ziceam de adoptia lui Suzie, stie ca eram incantata de faptul ca era cuminte si prietenoasa. De fapt, micuta hamsterita a crescut si a devenit o agitata care se atarna de gratiile tavanului cu labele din spate, se cere afara mai ceva ca un caine, trage de usa, fuge in roata pana reuseste s-o darame si incearca sa sape in plastic. Noroc ca noaptea o mutam in bucatarie si inchidem usa, deci nu se mai aude nimic, ca altfel...


Iaca deci dracusorul cel pufos si rozator de toate cele:




<- Suzie rozand suportul rotii









Incercand sa-mi atraga atentia s-o scot din cusca:




















Palme

sau
I got pms and a gun, so don't push it

Cand dracu' o sa ma invat sa tac naibii din gura si sa nu mai povestesc tot, la modul cel mai sincer, unora pe care-i cred prieteni - si sa mai caut si intelegere?! Cand dracu' o sa ma invat ca mai sunt si vite, idioti, constipati, blocati in idei de pe vremea cand strabunica era fata mare si-si cosea zestrea, si ca tembelii astia o sa ma judece de-a-mboulea si-o sa ma-njunghie-n spate in loc sa scoata naibii capu' din cutie si sa-l si foloseasca dracu', sa vada mai departe de ce-o zis ţaţa Floarea?!
Sa-mi dea cineva o palma dupa cap data viitoare cand vreau sa deschid gura sa impartasesc ceva personal cuiva pe care nu-l cunosc de mai putin de doojtrei de ani.

P.S. Si cu ocazia asta, dati-i palme si consortului, poate se-nvata sa nu mai faca glume proaste, mai ales cand sunt deja mai rau ca la PMS. Imi vine sa-l pocnesc cand, dupa ce ma calca pe coada ca "ii place sa ma enerveze", ma intreaba, candid ca un vitel lobotomizat, "da" de ce te-ai enervat?"

Scriituri



Pentru ca sunt abia la a doua cafea a zilei si, desi ma bate gandul sa scriu, mi-e ca bietul meu creier nu lucreaza inca la capacitate maxima, o sa postez doua povestioare scrise pentru doua concursuri, fiecare plecand de la o poza/ fotografie (o sa va explic alta data care-i diferenta).

Prima:

O vad in fiecare dimineata cand plec la serviciu. Bruneta, plinuta, imbracata mai mereu la fel. Fara gust, as zice eu. Sacoul negru care ar trebui sa-i marcheze talia o strange, si asta se vede, iar fusta pana sub genunchi ii ascunde formele. N-am vazut-o niciodata purtand tocuri, doar balerini negri. Daca mi-as cauta o partenera, pe fata asta nici n-as observa-o. Zambesc cu gandul la iubita mea micuta si alintata si uit de bruneta din fata mea, la fel cum o uit in fiecare zi, fara sa-mi traverseze vreodata gandurile, pana cand o vad din nou.
In ziua aceea era s-o trantesc la pamant. Mergeam cu ochii in jos, atat de cufundata in ganduri, incat n-am vazut-o si am imbrancit-o. Socul m-a facut sa ridic ochii, zapacita, fara sa-mi dau seama, pe moment, ce se intamplase. Fata s-a intors, probabil sa-mi zica ceva de drag, si atunci i-am vazut ochii.
Mari, negri, atat de intunecati ca am simtit ca ma scufund in ei ca in somn. A trebuit sa ma prind de balustrada scarii rulante ca sa nu cad. Am dat sa-i zic ceva, dar imi pierdusem cuvintele, nu reuseam sa le leg intre ele ca sa formez o scuza coerenta. Intr-o clipa insa mi-am revenit si n-am mai regasit acea adancime in ochii ei; erau doar niste ochi caprui, banali, putin inrositi de plans sau de nesomn. Mi-am cerut scuze, ea a raspuns ceva ce n-am incercat sa inteleg, am urcat cele cateva trepte care-mi ramasesera si m-am indreptat spre serviciu, dar in ziua aceea n-am mai uitat-o. Nu-mi puteam scoate din cap ce simtisem prima data cand ma uitasem in ochii ei, in schimb, cand incercam sa-i revad in memorie, nu vedeam decat banalii ochi caprui cu vinisoare roz, tiviti de gene scurte, si nicidecum ochii negri infinit de adanci.
Cand am ajuns acasa seara, necunoscuta inca ma preocupa. Mi-am sarutat absent iubita, am pretextat o zi obositoare si m-am inchis in camera, intorcand pe toate fetele cele cateva clipe care-mi intorsesera ziua pe dos. Am dormit prost, iar visele mi-au fost bantuite de chipuri bizare.

A doua:

O iau in brate si, cu ochii inchisi, savurez mirosul de miere al parului ei, parfumul de caisa al pielii ei, si visez. Ea nu se mai oprea din facut poze. Insistase pentru plimbarea de noapte si, ca de fiecare data, nu i-am putut rezista.
Deschid ochii si ma uit la umbrele noastre lipite. Ann rade : « parca ar fi indragostite ! » Eh, Ann, daca ai stii tu… Dar ea nu stie nimic, pentru ea suntem doar bune prietene care fac totul impreuna. Imbratisarea noastra e doar amicala, promptitudinea cu care ii indeplinesc dorintele, la fel. Daca se trezeste noaptea si ma surprinde privind-o, crede ca nu pot sa dorm si imi spune povesti. Daca vreau sa o iau in brate, vine cu placere si se pisiceste, asteptand sa ma joc cu parul ei. Amical, evident. I-as spune mai multe, dar mi-e frica sa nu o vad zburand din bratele mele cu aceleasi miscari usoare, de pasare, cu care vine spre mine. Pentru ca Ann a fost invatata ca a iubi o alta femeie e gresit, e murdar.
Nu-mi pot desprinde privirea de la umbrele noastre inlantuite. Pentru cateva clipe, cumva, undeva, suntem impreuna, indragostite, ii sarut ceafa calda si parfumata, ii soptesc « Te iubesc », ii mangai pielea dulce. Dar nu aici, nu acum.
Imi pun capul pe umarul ei si-i soptesc : « hai sa mergem acasa acum ».



Si-acuma o sa-mi dau niste palme sa-mi treaca lenea si o sa ma apuc de editat pozele lui Suzie de aseara si cele din vacanta in tara.

Care mai treceti pe-aici, sa nu uitati sa-mi hraniti hamsterul, e in dreapta, da?

Pentru ca prietenii mei spun lucruri trasnite...

Mihaita : je veux four me faire une promenade sur le champelizee ala
Mihaita : e visul meu

Mihaita : je suis sur que je t'amuse
Mihaita : mais si je suis enervant si astea, dis moi

Mihaita : esca est ma professeur de francais
Denisa Esk: esc bre
Mihaita : esc bre est ma professeur de francais

Denisa Esk: bre, am ditamai larousseul langa mine si eu caut cuvinte pe net
Denisa Esk: uare-o fi grav?
Weed 13: ce fel de cuvinte?
Denisa Esk: nu stiam ce-nseamna écrin
Weed 13: si acuma stii?
Weed 13: sau sa-ti zic io?
Denisa Esk: ia zi
Weed 13: omuleeeee, ma pui la teste?
Denisa Esk: da
Weed 13: deci
Weed 13: ecrin inseamna un crin virtual

Bucati de puzzle

Cand am ajuns acasa, Dani mi-a zis sa nu intru in camera, ca imi pregateste ceva. I-am zis ca oricum aveam de gand sa ma duc direct la dus, ca, dupa atata vreme petrecuta pe autocar, ma simteam mai murdara decat dupa o zi de sapa, pe ogor, in mijlocul lui iulie.

Nu m-am grabit cu spalatul si aranjatul. Voiam sa ma dichisesc pana in cele mai mici detalii, sa dau jos pielea veche si plina de praf si sa ma regasesc proaspata si frumos mirositoare. M-am spalat indelung, m-am dat cu creme, mi-am pus masti, mi-am spalat parul si l-am dat cu balsam, pe scurt, m-am rasfatat pana m-am simtit in sfarsit curata, apoi m-am intors in camera.

Nu mi-a venit sa-mi cred ochilor. Dani al meu pregatise masa ca la cel mai pretentios restaurant parizian si, sub lumina lumanarilor, vinul licarea in paharele aburite. Am fost atat de surprinsa ca n-am putut zice nimic, ci doar intinde un zambet de la o ureche la alta, ca un copil care descopera pomul de Craciun si intrevede promisiunea cadourilor. Am dat sa ma apropii de masa ca sa-l sarut, cand am vazut ceva pe perete. Un poster alb, pe care scrisese: "Draga mea, viata mea fara tine e ca pamantul fara soare, intunecoasa si trista. Tu esti esenta vietii mele, iubirea mea, fara tine nu ma simt bine, si deci nu-mi inchipui viata fara tine. Vrei sa te casatoresti cu mine? Te iubesc atat de mult."

Cand s-a ivit din bucatarie, m-a gasit nemiscata, cu ochii la poster, cu lacrimile curgand si cu palmele acoperindu-mi fata. A crezut ca plang de dezamagire, dar i-am sarit in brate si i-am sarutat toata fata, pana cand am putut sa ingan, cu vocea pierita, un "da". Aproape am strivit buchetul de flori in care ascunsese un bilet de dragoste, in care imi scria cat de mult ma iubeste. Am fost atat de coplesita de fericirea regasirii si a surprizei, ca toata seara n-am putut spune un cuvant, din cauza zambetului larg si a lacrimilor.

***

Iti iubesc parul moale, în care îmi plimb degetele alintîndu-te. Iti iubesc pielea cu miros de soare si de ierburi salbatice, sub care îti intrezaresc mladierea muschilor. Iti iubesc ochii, atat de adînci încît nu mai exista adînc, negri ca noaptea ori ca abisurile marii, întunecosi ca pacatul si ca întunericul dinaintea lumii. Iti iubesc sprîncenele, linii drepte care adîncesc misterul ochilor încruntandu-se, sau care îi lumineaza a zambet. Iti iubesc buzele pline, al caror sarut atît de blînd sau atît de patimas îmi infioara pielea, al caror surîs îmi da viata. Iti iubesc bratele, care ma cuprind în cercul lor ca într-o reduta ce ma apara de ceilalti, si ma tine prizoniera pentru tine. Iti iubesc palmele în ale caror linii îti citesc destinul, seara, razand amandoi la lumina unei lumanari colorate, care le cuprind pe ale mele precum cuibul niste pasari fara astampar. Iti iubesc degetele lungi, nervoase, a caror vorbarie îti tradeaza gandurile, ale caror atingeri ma mangaie si ma linistesc. Iti iubesc pieptul pe care îmi culc capul, încercand sa ghicesc ce nume îti ritmeaza în bataile ei inima, ascultandu-ti viata ascunsa, rasuflarea calma a sufletului tau. Iti iubesc trupul de care ma lipesc rasfatandu-ma, cautandu-mi sprijinul ca o iedera subtire si unduitoare. Te iubesc pe tine tot, asa cum esti, iti iubesc micul semn de la încheietura mainii stangi, pe care îl am si eu, alunita pe care ti-o sarut pe piept, urma abia vazuta a unei muscaturi. Iti iubesc gandurile pe care mi le impartasesti si cele pe care mi le ascunzi, cuvintele pe care le rostesti sau nu, zambetele si încruntarile, visele în care nu stiu daca ma vezi, cuvintele frumoase pe care le gasesti ca sa ma alinti. Te iubesc pe tine tot, asa cum esti, pentru ca esti parte din mine si pentru ca esti tu.

***

J'ai rapproché les coussins, j'ai mis quelques fleurs autour
J'ai fabriqué un écrin avec du mauvais velours,
Il me restait du parfum, quelques bougies de secours
On va se cacher dans un coin, un linge sur l'abat-jour
T'es tout ce qu'il me reste, l'amour - dehors c'est insupportable !
Emmène-moi ailleurs, loin des vidanges du diable, ailleurs...

Raluca



















Mi-am facut blog foto.

Iar pe fuga

M-am gandit sa va anunt ca-s inca in viata, am ajuns azi dimineata inapoi in mareata capitala, iar maine la crapatul zorilor plec spre Franta.

Speram sa vad niste lume inainte sa plec, dar problema e ca n-am mijloc de transport, iar taxiurile nici nu intra in ecuatie, din cauza portofelului in plina criza de anorexie. Ceea ce inseamna ca pe la 9 trebuie s-o sterg de la ce intalnire oi avea, sa ma duc sa-mi iau bagajele si sa prind ultimul troleu spre autogara Eurolines, unde o sa frecmentez cu spor pana la ora de plecare. Ceea ce mai inseamna ca n-o sa vad prea multa lume prea mult timp. Ceea ce e very naspa...

Inca sper sa se iveasca vreun print in armura stralucioasa ori vreun suflet milos care sa ma ajute c-o masina, sa pot sta si eu la taclale pana la o ora mai decenta, adica cel putin miezul noptii. Imi ramane doar sa ma rog mult si insistent, poate poate...

De ceva vreme ma tot batea gandul sa ma mut pe wordpress, ca parca-i mai colorat si cu mai multe jucarii. M-am tot uitat la siteul si blogurile lor si parca m-as fi dus...

Pana la urma mi-am creat un blog de incercare acolo, m-am jucat cu el sa vad ce stie sa faca si pana la urma nu-i asa de minunat pe cat parea. E drept, are niste chestiute pe care (inca) nu le-am gasit pe blogger.com, de exemplu optiunea show the recent comments, in schimb nu pot sa schimb nimic la cum arata, nici macar marimea fontului, ceea ce m-a enervat. Mai ales din cauza ca sunt putine teme si daca la una imi placea fundalul, fontul era prea mic. Daca fontul nu era obositor pentru ochi, in schimb restul nu-mi placea. Pana la urma m-am hotarat sa-l las balta si sa raman aici, ca mi-i mai bine.

P.S. Cum tot n-am ce face, incerc sa schimb ceva la template, si cum ma pricep la HTML ca tata la placinte (adica putin, da` nu destul), nu va mirati cand blogul meu arata ciudat. O sa-si revina.

In caz ca se intreba cineva ce mai fac, is bine, da` mi-e lene sa scriu. Daca ma gandesc mai bine, mi-e lene si sa ies la plimbare ca sa nu ma mai plictisesc, dar na, io v-am zis ca fara cafea sunt zombi si azi n-am baut decat una, si aia slaba.

Pe foarte scurt, la Bucuresti a fost foarte fain, desi n-am vazut nici jumate din oamenii pe care-mi inchipuiam c-o sa-i vad. In schimb baietii de pe locomania.ro au pus de-o intalnire forumista in cinstea mea [zambarici care da din gene] si, in ciuda a ceea ce credeam eu c-o sa fac, adica sa ma autizez intr-un colt, am fost atat de sociabila ca nu m-am recunoscut nici eu. Cred ca de la lipsa de iesit in lume de acasa mi s-a tras, ca mi-a fost asa dor sa mai schimb si eu o vorba, incat, dupa ce ca am tocat-o la cap pe prietena care m-a scos din casa de la amiaza, si la intalnire am fost extrem de vorbareata si vesela. Si nu, n-am baut decat o jumate de bere, la sfarsit, de la care m-am ametit si m-a durut si capul la trezire. Stiu, stiu, sunt jale la bautura.

Asa, sa revin la sucurile mele si berile altora. Am ras in seara aia ca o nebuna, din vina unui anume forumist care ar trebui sa faca stand-up comedy, ca ar deveni bogat imediat, restul au fost foarte draguti, altii n-au vorbit cu mine (banui ca i-am intimidat cu dragalasenia mea, ca pe mess erau mult mai volubili), altii m-au alintat ca pe-un pui de mat, pe scurt, a fost supermegaultrafoarteextraordinar.

La Iasi m-a asteptat Ian la gara, la 5 dimineata, dupa o noapte ingrozitoare pe tren. Sa va povestesc:

Eu credeam ca o sa fie un tren d-ala cu care ma obisnuisem cand eram mai tanara, adica nu cu un singur mare compartiment cu j de locuri, ci mai multe compartimente de 8 locuri. Ei, nu. Si pe langa faptul ca nu aveam nici doza aia mica-mica de intimitate din trenurile vechi, au mai fost si niste tarani, cocalari, cretini sau cum vrei sa le spui, beti morti, care s-au injurat si batut toata noaptea, de am regretat ca nu am doi metri jumate si doosute de kile ca sa-i bat eu pe ei sa taca dracu`. Mai era si frig, ca vrun intelijent pusese aerul conditionat la temperatura Antarcticii (si era noapte, in dejtu` meu, deci deja frig) si mai erau si becuri de nustiucati watti care-si infigeau lumina in ochii mei obositi si iritati de nesomn. Sa doarma altii in conditiile astea, ca eu m-am chinuit ca un martir crestin in temnitele lui Nero. Si uitai sa va spui, ca in graba de a prinde trenul in ultimul minut fara sa-mi pierd biletul (care de altfel era sa ramana la prietena care ma condusese) am uitat sa-mi iau mancare si apa...

Ma rog, am indurat toate astea cu stoicism, am apucat sa si dorm iepureste cate zece minute pe ici pe colo si am ajuns in sfarsit in Iasi, unde saracul baiat, trezit de dimineata pentru mine (ce face prietenia din om), s-a urcat cu mine in taxi si am pornit in cautarea unui bar deschis duminica la ora la care si gainile dorm. Nenea soferul s-a uitat lung la noi, a clatinat din cap si ne-a dus in Tudor, unde dupa ceva plimbare cu bagajele mele (evident grele, ca doar pentru doua saptamani de vacanta trebuie toata garderoba de vara, ca nu se stie niciodata) am poposit la Castel, un bar vai de capul lui, dar deschis pentru eventualii studenti care se intorc de la "invatat" toata noaptea si vor o cafea-doua-trei. Acolo am stat si-am ras pana ne-au dat lacrimile si chiar si dup-aia pana ne-a palit foamea.

Nu mai intru in toate detaliile, pe scurt, am mancat un orez cantonez aptsolut delicios (oamenii merita sa le fac reclama, e vorba de Pizza Pazzo, mancarea e ca la mama bucatarilor acasa si in portii mai mari decat pot eu inghiti, fie si hamesita de foame) si m-am retras la somn vreo 14 ore, ca de cand plecasem din Franta dormisem numai chinuit.

De atunci m-am plimbat prin Iasi, am facut poze, am vazut niste omuleti (da` nu prea multi), am ras de campania lui Nichita (de care cred c-o sa scriu mai incolo) si acuma m-a lovit o mare lene , atata de mare incat desi ma plictisesc rau, mi-e lene sa ies din casa. Mai vad eu.

Poze cand ajung acasa si pot sa le editez.

Mno, cam asta-i.

E 11, de vopsit m-am vopsit, geanta cu haine e gata (da Doamne sa nu fi uitat nimic! mereu am impresia ca sigur am uitat ceva), telefoanele is, incarcatoarele le-am pus, aparatul foto la fel, cablu usb - checked, pantofi, sandale, espadrile - pus, cosmetice - pus, bani si acte luat, pfiu! se pare ca e bine.
Imi ramane sa-mi fac senvisurile si sa ma culc.
Ne vedem joi seara sau vineri.
Au revoir!

Cu aproape 12 ore inainte de plecare, un om normal ar avea bagajele gata, pachetelul cu senvisuri gata, cartile pentru drum in geanta si tot ce mai trebuie. Eu nu.

Fidela ideii de ingrasat porcul in Ajun si creierul cu 12 ore inainte de examen, inca nu am pregatit nimica. Hainutele stau cuminti in dulap, senvisurile pe componente in frigider si eu total relaxata in fata calculatorului. Sa nu mai zic ca trebuie sa-mi improspatez culoarea parului, sa fac o baie, sa decid ce dejtu' meu mancam noi diseara si sa ma culc mai devreme ca de obicei, ca ne trezim pe la 5 jumate, ceea ce mie imi displace profund.

Dar cata vreme inca nu-i 5 jumate dimineata, imi zic ca inca e timp sa fac tot ce trebuie si probabil o sa continui sa frecmentez pe diverse forumuri, bloguri si siteuri pana dupa cina.

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire