Blogger Template by Blogcrowds.

Scriituri



Pentru ca sunt abia la a doua cafea a zilei si, desi ma bate gandul sa scriu, mi-e ca bietul meu creier nu lucreaza inca la capacitate maxima, o sa postez doua povestioare scrise pentru doua concursuri, fiecare plecand de la o poza/ fotografie (o sa va explic alta data care-i diferenta).

Prima:

O vad in fiecare dimineata cand plec la serviciu. Bruneta, plinuta, imbracata mai mereu la fel. Fara gust, as zice eu. Sacoul negru care ar trebui sa-i marcheze talia o strange, si asta se vede, iar fusta pana sub genunchi ii ascunde formele. N-am vazut-o niciodata purtand tocuri, doar balerini negri. Daca mi-as cauta o partenera, pe fata asta nici n-as observa-o. Zambesc cu gandul la iubita mea micuta si alintata si uit de bruneta din fata mea, la fel cum o uit in fiecare zi, fara sa-mi traverseze vreodata gandurile, pana cand o vad din nou.
In ziua aceea era s-o trantesc la pamant. Mergeam cu ochii in jos, atat de cufundata in ganduri, incat n-am vazut-o si am imbrancit-o. Socul m-a facut sa ridic ochii, zapacita, fara sa-mi dau seama, pe moment, ce se intamplase. Fata s-a intors, probabil sa-mi zica ceva de drag, si atunci i-am vazut ochii.
Mari, negri, atat de intunecati ca am simtit ca ma scufund in ei ca in somn. A trebuit sa ma prind de balustrada scarii rulante ca sa nu cad. Am dat sa-i zic ceva, dar imi pierdusem cuvintele, nu reuseam sa le leg intre ele ca sa formez o scuza coerenta. Intr-o clipa insa mi-am revenit si n-am mai regasit acea adancime in ochii ei; erau doar niste ochi caprui, banali, putin inrositi de plans sau de nesomn. Mi-am cerut scuze, ea a raspuns ceva ce n-am incercat sa inteleg, am urcat cele cateva trepte care-mi ramasesera si m-am indreptat spre serviciu, dar in ziua aceea n-am mai uitat-o. Nu-mi puteam scoate din cap ce simtisem prima data cand ma uitasem in ochii ei, in schimb, cand incercam sa-i revad in memorie, nu vedeam decat banalii ochi caprui cu vinisoare roz, tiviti de gene scurte, si nicidecum ochii negri infinit de adanci.
Cand am ajuns acasa seara, necunoscuta inca ma preocupa. Mi-am sarutat absent iubita, am pretextat o zi obositoare si m-am inchis in camera, intorcand pe toate fetele cele cateva clipe care-mi intorsesera ziua pe dos. Am dormit prost, iar visele mi-au fost bantuite de chipuri bizare.

A doua:

O iau in brate si, cu ochii inchisi, savurez mirosul de miere al parului ei, parfumul de caisa al pielii ei, si visez. Ea nu se mai oprea din facut poze. Insistase pentru plimbarea de noapte si, ca de fiecare data, nu i-am putut rezista.
Deschid ochii si ma uit la umbrele noastre lipite. Ann rade : « parca ar fi indragostite ! » Eh, Ann, daca ai stii tu… Dar ea nu stie nimic, pentru ea suntem doar bune prietene care fac totul impreuna. Imbratisarea noastra e doar amicala, promptitudinea cu care ii indeplinesc dorintele, la fel. Daca se trezeste noaptea si ma surprinde privind-o, crede ca nu pot sa dorm si imi spune povesti. Daca vreau sa o iau in brate, vine cu placere si se pisiceste, asteptand sa ma joc cu parul ei. Amical, evident. I-as spune mai multe, dar mi-e frica sa nu o vad zburand din bratele mele cu aceleasi miscari usoare, de pasare, cu care vine spre mine. Pentru ca Ann a fost invatata ca a iubi o alta femeie e gresit, e murdar.
Nu-mi pot desprinde privirea de la umbrele noastre inlantuite. Pentru cateva clipe, cumva, undeva, suntem impreuna, indragostite, ii sarut ceafa calda si parfumata, ii soptesc « Te iubesc », ii mangai pielea dulce. Dar nu aici, nu acum.
Imi pun capul pe umarul ei si-i soptesc : « hai sa mergem acasa acum ».



Si-acuma o sa-mi dau niste palme sa-mi treaca lenea si o sa ma apuc de editat pozele lui Suzie de aseara si cele din vacanta in tara.

Care mai treceti pe-aici, sa nu uitati sa-mi hraniti hamsterul, e in dreapta, da?

6 comments:

Doamne, da' greu mai sta potaia asta la mincat!!!
Iti spun io ca oaia e mai comoda :))

26 iunie 2008, 14:46  

noroc ca adevarata suzie sta sa-i dau de mancare, ba mai mult, cand aude ca se deschide usa, apare c-o viteza de neimaginat :))

26 iunie 2008, 14:50  

Denisa, fă bine şi onorează-mi Republica de la Spermezeu.

26 iunie 2008, 14:51  

Da Petria voastra, sa traiti!

26 iunie 2008, 14:52  

astea arata chiar interesant.
Adica te stimuleaza sa mai vrei sa citesti...
sunt emotii misto, depasesc bine trivialul
si au atmosfera naturala...

ceva si nu am identificat exact ce(poate sunt eu cam carcotasa) ma nemultumeste si aici, dar per total e tentant, incitant, promitator.
Suna bine si promite sa aiba densitate. Ai grija sa nu pierzi naturaletea - evita afectarile dar nu distruge pasiunea (greu de tot!) si fii cu ochii pe densitatea povestii. Atat ca idei cat si ca vorbe in care sunt puse.

O sa mai ma uit si prin alte posturi, deindata ce pun mana pe timpuletz. Spor. :)

14 septembrie 2008, 04:37  

Cred ca stiu ce te nemultumeste: sfarsitul in coada de peste.

2 octombrie 2008, 18:40  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire