Denisa contra Franţei

Sunt in pana de idei. Mare. Mi-am promis insa, cand am inceput blogul, sa scriu in mod (cat de cat) regulat, ca sa ma obisnuiesc pentru cand voi fi mare si voi scrie carti.

Cum azi (si ieri si alaltaieri si rasalaltaieri) am un blocaj provocat de lene care ma impiedica sa gasesc un subiect interesant, o sa fur idei de la altii, incepand cu Zappy, de la care mi-a placut postul despre vise.

Cel mai adesea visez povesti eroico-fantasy, surprinzator de coerente, in care eu sunt, ofcors, eroul/ eroina care detine un obiect dorit de multi: ori vreo sabie minunata si stralucioasa, vreo piatra pretioasa ori vreun sfant Graal. Acesti multi care vor sa puna mana pe jucariile mele ma urmaresc prin tot felul de castele si labirinturi, dar eu si prietenii mei (caci, bineinteles, se alatura si altii cauzei mele nobile, care este) le tinem fata cu succes. Dupa astfel de vise, ma trezesc cu porniri de Xena si cu regrete ca nu m-am nascut elf.

De asemenea, am inceput sa visez urat din ce in ce mai des. C-o fi de la stres, de la dragostea pentru tara straina in care ma aflu de nevoie sau pur si simplu de la frica renascuta de intuneric, nu stiu. Cert e ca, desi imi place la nebunie sa dorm, de parc-as fi neam de mâta, in ultima vreme incerc sa intarzii cat de mult momentul bagatului in pat. Sa nu mai zic ca domnul consort, care ar putea sa ma tina in brate ca sa ma apere de baubau, asa cum mi-a promis inainte sa ma mut, ei bine, dumnealui se-ntoarce bine-mersi pe burta si incepe sa sforaie linistit inca dinainte ca eu sa fi terminat de imbracat pijamaua. In momentul ala imi raman doua optiuni: sa ma bag cumva cuibarita langa el si sa stau cu ochii-n tavan pana adorm, ceea ce nu prea-mi surade, ca adorm si greu; si b) sa aprind veioza si sa citesc pana la 4 dimineata, pana adorm cu nasu-n carte si cu lumina aprinsa, ceea ce are avantajul ca ma tine ocupata si nu ma mai gandesc la tampenii pana ma ia somnul.

Sa revin insa la visele urate. Nu pot sa zic ca am cosmaruri adevarate, de-alea de la care te trezesti cu sangele inghetat, cu spatele sloi si cu parul ridicat, de nu-ti mai vine sa dormi pentru cateva zile. Ce numesc eu cosmar e unul din visele acelea in care vrei sa tipi si nu poti, vrei sa fugi si parca ai picioarele prinse-n smoala, cazi de undeva (ceea ce ma-ngrozeste de-a dreptul si-mi da palpitatii, ca mi-e asa frica de gol ca nici in lift nu ma urc, ca sa nu mai zic de parcurile de atractii) sau, cel mai urat, stii ca e ceva rau langa tine si nu poti face nimic.

Imi amintesc de un cosmar din copilarie (de care am zis si-ntr-un comentariu la postul lui Zappy) care m-a marcat. Am visat ca eram in sufragerie, iar ai mei erau in balcon, ne despartea doar usa cu geam si perdeaua, cand in casa au intrat doi vampiri. Macar daca ar fi semanat cumva cu Lestat, dar nu, ai fi zis ca erau fratii primului Dracula aparut pe ecran. Am dat sa fug spre balcon, m-am impiedicat si am cazut, iar ei au inceput sa rada in timp ce se apropiau incet de mine si ma tachinau ca "daca-i chemi pe parintii tai, plecam". In timp ce ma taram pe coate spre usa, am inceput sa tip cat puteam eu de tare, numai ca din gat nu iesea nici un sunet. Incercam cu disperare sa tip , trageam aer in piept cat de mult puteam si-mi incordam corzile vocale, dar nu se auzea nimic. Ajunsesem langa perdea, eram aproape, puteam sa scap de urateniile care se apropiau ranjind de mine, numai ca acel ultim pas care m-ar fi salvat nu putea fi facut. Ii auzeam pe ai mei razand in balcon si nu puteam sa-i strig, imi simteam corpul ca prins in smoala si nu mai puteam inainta. Unul din monstri m-a prins de umar, am tresarit violent si am deschis ochii. Mama era langa mine, speriata - ma apucase de umar ca sa ma trezeasca, pentru ca tipam prea tare.

De multe ori visam ca eram la geam si cadeam, un lucru care m-a terorizat in copilarie, din cauza unui film. Alteori saream din avioane, de pe cladiri, iar emotiile erau atat de puternice si groaza asa mare ca ma trezeam brusc, transpirata si cu inima batand ca la un iepure cu tahicardie. La fel mi se intampla si cand visam fantome, demoni si alte oratanii nevazute si terorizante, de trebuia sa stau cu veioza aprinsa si nu mai puneam geana pe geana pana dimineata. Ba am visat o data ca am omorat-o pe mama, pentru ca se transformase in strigoi, si m-am trezit plangand si cu perna uda. Cum am vazut-o, am prins-o in brate si am strans-o tare, de n-a stiut biata mama ce ma apucase, si am fost in stare de soc toata ziua.

Cel mai enervant e insa cand visez ca trebuie sa fug sau sa ajung cat de repede undeva si inaintez ca prin melasa. Ma incordez cat pot, incerc sa fug in salturi, cum fac la mare ca sa evit forta de frecare a apei, dar tot nu reusesc sa avansez mai repede. E frustrant si ma trezesc enervata, de nu stie saracul Dani ce m-a apucat.

Si pentru ca tot vorbiram de vise aparute din diverse fobii, in perioada in care ma pregateam de mutat in Franta am visat foarte des ca ba pierdeam autocarul, ba imi uitam valiza, biletul, banii sau pasaportul acasa, ba ca pleca autocarul sau avionul de sub nasul meu, cu bagajele mele, pentru ca eu eram ocupata sa fac nu stiu ce. Mai rau era ca, in vis fiind, eram convinsa ca sunt treaza si ma apuca disperarea ca "ce ma fac eu acuma fara bani/ bilet/ acte?"

Recitind postul asta, imi dau seama ca dintre visele frumoase nu-mi amintesc decat unul, care-i cam prea intim ca sa fie povestit. Prin urmare, doamnelor si domnilor, ne vom opri aici.


PeSeu: poze noi pe blogul foto