Acum 7 ani
Postări
"A fost odată ca niciodată un car cu poveşti care se preumbla prin toată lumea şi-ntr-o bună zi a trecut şi prin sat şi-am luat şi eu o traistă cu poveşti, din care scot una să v-o spun şi vouă acuma." Aşa începea bunica Maria, după ce noi, nepoţii, o trăgeam de fustă câte o zi întreagă, miorlăind să ne spună iar basmul cu Johann şi lebedele. Ne plăcea şi când ne povestea despre copiii ei, unsprezece la număr, părinţii noştri, cum încălţau ei mâţa cu coji de nucă şi-i dădeau drumul pe acoperişul de tablă, sau despre copilăria ei, nu la fel de fericită şi fără griji ca a noastră. Cu mâinile pe genunchi şi cu zâmbetul pe buze, începea: "a fost odată ca niciodată..."
A fost odată ca niciodată o bunică blândă şi frumoasă, cum doar în basme vezi, cu părul alb şi cu ochii albaştri şi senini, cu zâmbet bun, cu mâini moi şi cu vorba domoală. Îţi mulţumesc, bunico, pentru poveşti, îţi mulţumesc pentru fiecare dată în care m-ai luat în braţe să-mi potoleşti plânsul, îţi mulţumesc că nu m-ai certat niciodată, îţi mulţumesc pentru toate bomboanele pe care le ascundeai în camera mare şi în buzunarele şorţului, îţi mulţumesc că ai existat. Aş fi vrut să trăieşti să-i iei şi pe copiii mei în braţe şi să le spui şi lor poveşti. Aş fi vrut să trăieşti pentru totdeauna.
Rămas bun, draga mea bunică, şi iartă-mă că nu ţi-am spus niciodată cât de mult te iubesc...
12 comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Draga mea, imi pare atat de rau pentru bunica ta...
A-30-something spunea...
12 februarie 2009 la 22:17
aw, i'm sorry sweetheart. eu numai cand imi amintesc de bunicamea tampesc.
lasa-mi offline sau da un mail daca nu sunt si vrei sa imi spui ceva.
Anonim spunea...
13 februarie 2009 la 05:37
ne e greu tare Deni .....
Anonim spunea...
13 februarie 2009 la 16:08
sunt Miri.. nu mi-am mai facut cont.. te iubesc mult
Anonim spunea...
13 februarie 2009 la 16:09
Imi pare rau pentru bunica ta!
Anonim spunea...
14 februarie 2009 la 11:11
Spune-i..
Anonim spunea...
16 februarie 2009 la 11:53
cui sa-i mai spun?
Esk spunea...
16 februarie 2009 la 19:04
Condoleante.
Imi pare rau pentru pierderea ta.
Si eu imi iubesc nespus de mult bunica si nu stiu ce as face daca as pierde-o.
Anonim spunea...
16 februarie 2009 la 22:42
Ok. Deci cui i se pare exagerat de penibil sa-ti postezi pe blog poza cu bunica moarta recent, sa ridice doua degete sub masa! Condoleante, stiu cum e, am trecut si eu prin asta... dar nu am scris pe blog, si mi se pare cam "spooky" sa o faci! Adica... n-ar trebui s[ fie o chestie intima? Chiar aşa... nu ne mai ţin cohonesurile sa suferuim în tăcere?
Anonim spunea...
17 februarie 2009 la 16:40
@Alexe Poldi - Mi se pare exagerat de penibil ca în clipa asta să apară unul ca tine care să critice ideea ea de a ne face şi nouă cunoscută imaginea persoanei dragi dispărute. Nu de alta, dar decizia îi aparţine ei şi ea ştie ce şi cum este bine pentru sufletul. A simţit că este bine aşa. Iar tu ar fi bine să simţi, data viitoare, că regulile şi criticile le poţi face la tine acasă. Ştii cum este, dacă te chem la o bere şi nu îţi place în ce halbă ţi-o servesc, eşti liber să cobori şi să bei o sticlă la gard, lângă magazinul din scara blocului.
Oare când s-o termina cu toţi specialiştii şi bombănitorii ăştia de meserie?
Anonim spunea...
18 februarie 2009 la 10:56
@Alexe: am pus poza pentru ca mi se pare o femeie frumoasa, mai ales la varsta ei, ceea ce e foarte rar, si voiam sa impartasesc zambetul asta bland cu toata lumea. Nu vad unde e problema in a vorbi despre cineva, mai ales despre o persoana care merita ca toata lumea sa-i stie povestea. Am putut scrie doar atat din cauza circumstantelor, dar candva, cand va veni momentul, o sa scriu despre ea asa cum merita - o carte dedicata numai ei.
P.S. N-ai mai vazut niciodata un text despre o persoana disparuta? Se numeste necrolog si poti sa gasesti exemple peste tot...
@Demaio: multumesc, dragule :)
Esk spunea...
18 februarie 2009 la 15:04
esk, ai fost prea draguta cu domnu' de mai sus.
imi pare foarte rau pentru pierderea ta. sunt ala turi de tine, cum pot.
Anonim spunea...
20 februarie 2009 la 10:02