Denisa contra Franţei

:)) din pacate o sa mai vezi altele de genul asta cand o sa incepi sa te plimbi printre parizienii civilizati.
Eh, suntem niste rasiste, ce mai!

Asta-i naspa cand te certi cu cineva de culoare, ca imediat te poate acuza de rasism. Chiar daca tie nici prin cap nu-ti trec idei de-astea. Si cum e un argument destul de delicat, probabil tot tu, ca "agresator" o sa pici de cacao. :(

Bine ca Alex a fost mai cu sange rece. :)

Bleah, m-am enervat numai citind. >:P

shit happens!! nu tre sa te consumi de la chestii de astea, faci riduri :D

ai sa te miri...

saptamana trecuta in drum spre serviciu, stateam pe un scaun, tinand in brate o sacosa de hartie, mare, in care de obicei e mancare pe care nu o mananc :)) langa mine, loc liber.

un tip cam inspre 40 de ani se aseaza langa mine si din greseala imi loveste usor sacosa. iti jur ca si-a cerut scuze de 1.458 de ori si a trebuit sa ii dau nenumarate asigurari ca este in regula si nu m-a deranjat deloc :)

chiar la tine si la alex m-am gandit atunci :)eu zic sa va intoarceti in tara ;))

Cand am fost eu in Paris am avut alta impresie... Chiar daca era aglomerat si te ciocneai cu alti pasageri, acest fapt se intampla la modul politicos. In metroul bucurestean chiar daca este mai mult spatiu, oamenii nu-si cer scuze cand se ating. Consider ca este important pt diminuarea agresivitatii intr-o metropola sa existe niste mecanisme de imblanzire care se exprima prin atitudine, scuze, priviri zambitoare etc.

Dan, parizienii sunt ipocriti, ei zambesc dragut, dar e un zambet fals in general, iar scuzele sunt un reflex, nimic mai mult. Nu stiu daca ai luat metroul in orele de varf, cand se intorc sau merg toti la munca. Atunci e cel mai rau, atunci sunt toti disperati sa prinda trenul/metroul si nu dau inapoi de la a impinge, alerga, face urat. La fel, pentru a avea un loc pe scaune.. Mie mi-e sincer rusine cu parizienii, nu sunt oameni draguti si asta, o stie toata Franta

naru,

cred ca toti suntem ipocriti atunci cand zambim si spunem ca nu ne deranjeaza aglomeratia. Incalcarea spatiului intim produce tensiune corporala si disconfort psihologic chiar daca nu esti atins. Scuzele spuse ca un reflex, zambetul ca o grimasa, formulele artificiale de politete si altele, sunt doar mijloace care ne fac viata cat de cat suportabila in metropole.
Specia umana, cu toate ca este foarte sociala, a evoluat in alte conditii decat marile aglomeratii urbane. Triburile cu maxim 200 de indivizi formau societatile preistorice care au forjat relatiile intre oameni. Ca o anecdota, se pare ca majoritatea oamenilor au in agenda telefonica aproximativ 200 de numere/contacte.

Dar mie mi se pare altceva interesant, cum ai ales sa locuiesti intr-un oras in care locuitorii lui sunt ipocriti si ti-e rusine cu ei?
Banuiesc ca este un compromis temporar...

De fapt, marturisesc si eu la fel ca @S ca mi-as dori ca numarul romanilor care se intorc in tara sa fie cat mai mare. Cred ca tara asta ar avea mai multe sanse daca s-ar intampla o repatriere a unor persoane deosebite ca voi.

Dan, si eu si Naru locuim aici de nevoie, ca Feti-Frumosii nostri sunt francezi.

Cat despre restul, cand cineva ma calca pe picioare in metrou si isi cere scuze, ii spun ca e ok pentru ca e ok, e o neplacere mica pentru care nu e neaparat vinovat, mai ales ca si-a cerut scuze. Eu deci sunt sincera. Dar parizienii iti zambesc mereu in fata ca sa ascunda ce gandesc de fapt, si nu numai in metrouri...

@dan - Lasă-i omule, măcar acolo să trăiască şi ei demni şi calmi. Mi-e silă de România, ea nu poate trăi decât prin cei din afară, aici în ţară totul este o apă şi-un pământ şi încercarea de a te ridica este sancţionată cu palme peste bot. Jegul ăsta de Românie nu merită decât două flegme. Sincer, eu mă simt mândru că ele sunt acolo şi că au şanse mai multe de a se împlini.

Dan, nu are sens sa generalizam.. cum a spus si Esk, se intampla sa zambesc si sa spun ca e ok pentru ca asa e. Si probabil si lor.. doar ca probabil, dupa atatea zambete ipocrite, la ei e mai greu sa le deosebesti pe cele sincere.

Nu numai mie mi-e rusine cu parizienii, ci si francezilor :D ma gandesc ca e ceva obisnuit, ca oamenii ce nu sunt din capitala sa ii deteste pe acestia.
Eu nu tin sa ma intorc in tara.. eventual sa stau mai des pe acolo, e alta mancare de peste, dar nu am de ce sa ma intorc, long story..

Iar eu sunt asociala, nu am nici 50 de contacte in agenda telefonului si asta include locul de munca, doctorii si ceva persoane cu care nu am vorbit niciodata, fosti colegi de facultate. Fac parte din minoritate eu :P

DeMaio, urat.

Dragilor,

nu inteleg de ce va deranjeaza ca oamenii zambesc. Preferati sa se uite urat la voi? Eu una prefer zambetul fie el fals or reflex. Mi s-a acrit sa vad fete acre.

Avem o familie de prieteni in Ploneour Lanvern, vestul Frantei. Au fost de cate ori in Manhattan si o constatat ca parizienii sunt mai necivilizati decat ny-ezii. Eu cred ca multi prefera scuzele decat uitatul urat si incruntat. Cu economia asta am observat aici in NY ca nu mai zambesc asa mult cum o faceu acum 2 ani sau 3 etc.

Si? Cum a fost la examenul de franceza?

Povestesc mai acus, stai sa ma trezesc :))