Denisa contra Franţei

Am obiceiul sa-mi tot felul de idei marete, sa-mi fac tot felul de planuri, care mai de care mai interesant. De obicei, raman la stadiul de plan, din motive tip lene, ceea ce-i mare pacat, ca ar fi putut sa-i vina (ele, ideile) unuia mai muncitor, mai activ - sau mai orice altceva - decat mine si ar fi fost puse in practica.

Cel mai recent proiect, ca sa-i spun asa, e o serie de fotografii cu titlul "Toamna, cum imi place mie". Ar trebui sa profit de imprejurimile favorabile, ca-s la doar cativa pasi de mine, dar... mi-e lene. O alta idee a fost sa-mi fac tricouri cu mesajul "Free Hugs", inspirata de campania cu acelasi nume (al carei clip ma face sa plang de fiecare data) si de un post de pe locomania.ro (fata respectiva a impartit biletele cu textul "Zambeste-mi, te rog"), curioasa fiind cati o sa aiba curajul sa vina sa ma imbratiseze. La cat ii cunosc eu pe oamenii din zona asta, o sa se uite in alta parte, chiar daca ar vrea sa vina spre mine, dar ar fi o surpriza placuta sa vad ca unii o sa-si invinga reticenta si teama de straini. Mi-ar place sa-i vad iesind din bula lor si sa reconstruiasca poduri in loc de ziduri. E amanat din lipsa de ceva care sa scrie pe textile, gen carioca speciala.

M-am gandit de asemeni la o serie de fotografii, in care sa portretizez diverse personaje livresti care mi-s dragi: Gavroche, Enjolras si altii. Amanat din lipsa de timp din partea fotografului, adica Alexandra, si din lipsa de idei privitoare la locatii, la fel ca o alta serie, referitoare la feminitate si cand dispare ea.

La fel s-a intamplat cu ideile date de diverse posturi de prin blogosfera, carora voiam sa le raspund sau pe care sa le completez, cu inceputul de roman, cu povestile din vacanta, cu multe. Sunt prea lenesa. Sa ma zgâltâne cineva!