Denisa contra Franţei

Inainte de a incepe, dati un clicusor aici, ascultati si cand va apuca topaitul, cititi mai departe, pentru ca o sa fiti cam in aceeasi stare in care sunt eu de cateva zile.
Asa... stati sa-mi pun si zambetul de rigoare, ala pe care-l am tot de cateva zile, inainte sa dau marea veste.
VIN IN TARA PENTRU DOUA SAPTAMANI!!!

[insert zambarici care se agita si da din maini de fericire here]

Nu stiu daca v-am zis, dar de ceva vreme incoace, depresiile provocate de dorul de tara se faceau din ce in ce mai dese si m-am hotarat sa-mi conving consortul (ca singurul detinator de bani din cuplu) sa ma salveze si sa-mi cumpere bilete pentru o vacanta in Romania. Si in cele din urma s-a dat convins, desi nu-i place ideea de a ma lasa singurica atata vreme, din diverse motive: ca cica s-a obisnuit sa fie cu mine tot timpul, ca vrea si el sa-i revada pe ai mei si asa mai departe. Dar stiu ca adevaratul motiv e ca se teme sa nu-l parasesc, din cauza dragutei de fosta-sa iubita, care i-a facut o faza de neam prost, plecand in vacanta la ai ei ca sa-l anunte o saptamana dup-aia ca nu se mai intoarce.
E drept ca la inceput mi-a cam stricat bucuria cu mutra lunga pe care mi-a afisat-o toata seara, ca na, mi-ar fi placut mai mult sa-mi ofere biletele astea cu zambetul pe buze, ca pe un cadou, in loc sa se simta obligat. Ma rog, el mi-a zis ca nu-i asa, ca se bucura pentru mine, ca nu-i suparat, dar ca se simte ciudat la gandul ca nu ne vedem doua saptamani, yadda yadda yadda, dar eu stiu ca e stresat si c-o sa-i treaca numai cand m-a vedea intreaga inapoi. De asta nu am ales sa petrec trei saptamani sau chiar o luna, desi Dumnezeu stie ce mult as vrea sa pot sta macar cateva zile la fiecare dintre bunicii mei.
Deci programul va fi urmatorul: ajung in Bucuresti pe 5 iunie undeva seara tarziu (cu autocarele astea nu se stie niciodata), stau acolo pana sambata seara sau duminica dimineata, depinde de orarele trenurilor, timp in care ma vad cu Ian, cu Thyl, poate si cu deMaio, cu Leah care mi-a promis ca ma duce la carti, cu cativa prieteni de pe forum; dup-aia in Iasiul meu iubit pana pe 12, unde imi voi revedea prietenii de care mi-a fost asa dor si pe Ana mea cea draga care... dar asta, dragii mosului, e o alta poveste, pe care nu pot sa v-o spun; apoi in sfarsit acasa, unde probabil mama o sa ma gatuie ca nu stau decat pana pe 17 si ca n-am venit mai devreme. O sa dau o tura si pe la tara si o sa ma intorc incarcata cu poze de peste tot, abia astept, sunt atat de fericita si incantata si plina de planuri de nu mai stiu sa ma exprim!
Deci yay!

edit: N-am cu ce sa ma imbrac, trebuie sa dau o raita prin magazine, ca vreau sa fac impresie buna, desi stiu ca dupa salutari si prezentari (ca pe unii dintre omuletii pe care o sa-i intalnesc inca nu i-am vazut in realitate) o sa ma autizez ca de obicei intr-un coltisor si-o sa tac de la inceput pana la sfarsit, ca la asta sunt campioana. Cand e vorba de iesit cu un grup si de tacut, nu ma intrece nimeni. Dar na, ce sa-i faci, poate-a trece pana ma marit, dupa vorba bunicii...