Denisa contra Franţei

Sau cum imi pierd increderea in umanitate, din ce in ce mai repede.

Totul a plecat de aici si a continuat aici.

Discutiile astea m-au facut sa ma intreb in ce cred eu si ce valori am eu, in aceasta lume aparent in regresie. Se pare ca cititul e demodat, invatatul e "pentru prosti" (si culmea - ia uitati-va cine-o zice!), scoala e o corvoada, cultura inseamna manele, Coelho si Sandra Brown.

Marturisesc: sunt demodata. Am fost educata sa respect invatatura si profesorii, sa gandesc cu capul meu, sa-i respect pe ceilalti, sa imi pese de natura - chiar daca pentru planeta nu sunt nici macar un purice -, sa-i ajut pe cei care au nevoie, sa-mi iubesc tara, sa muncesc, sa cred in Dumnezeu, sa-i respect pe cei mai inteligenti si mai intelepti decat mine, sa caut mereu mai binele, sa pretuiesc dreptatea si adevarul.

Suna a propaganda? Poate, dar asa sunt eu si asa o sa fie si copiii mei.
Invatatura iti deschide ochii si te ajuta sa gandesti si sa intelegi, nu sa iei pe nemestecatelea ceea ce au zis altii, poate mai prosti ca tine. Cartile te invata sa scrii corect, sa te exprimi corect, sa poti scrie mai mult de o propozitie, sa nu te balbai, sa nu fii ridicol cand trebuie sa vorbesti. Ele iti descopera lumea mai departe decat lungul nasului tau, ele iti arata experientele altor oameni pe care nu-i poti intalni, dar care te pot invata ceva. E ca si cum, intr-o viata, ai avea experienta a mii de alti oameni. Cateodata nu ai nevoie sa te dai cu capul de pragul de sus, de cel de jos si de tocul usii, pentru ca ai invatat sa judeci si sa iei o decizie corecta. In orice carte exista ceva de invatat, fie si cum sa nu faci un anume lucru. Astazi, invatatul a devenit un mod de a-mi petrece timpul, pentru ca imi place sa descopar, sa inteleg din ce in ce mai multe, sa incerc sa devin mai inteleapta.

Am invatat sa respect profesorii pentru munca pe care o fac, pentru ca au incercat (si reusit) sa-mi puna gandirea la treaba; pentru ca, datorita lor, nu am invatat niciodata pe de rost, ci am cautat sa inteleg ceea ce citesc. Pentru ca si-au dedicat viata sa-i indrume pe altii pe drumul bun si spre orizonturile largi, pentru ca asta e una dintre cele mai frumoase probe de altruism, mai ales acum, cand ne uitam la ce fel de elevi populeaza scolile. Profesoara mea de romana a interzis copiatul din cartile de comentarii pentru teme si eseuri, iar daca prindea pe careva, respectivul lua 4. Ne-a invatat sa citim si sa prelucram informatiile noi insine si sa ne formam propriile opinii, ne-a invatat sa discutam, sa cautam mai departe de ceea ce se vede imediat, sa analizam, sa tragem concluzii. Profesoara mea de franceza m-a invatat in trei ani mai mult decat invatasem in noua, pentru ca nu ne-a pus sa tocim, ci sa invatam din placere si sa intelegem ceea ce invatam. Slava Domnului, am avut parte de multi profesori buni, care au tot respectul meu. Datorita lor, acum imi place sa explic altora ceea ce ei nu inteleg, sa-i indrum, sa-i ajut sa descopere drumuri noi.

Am invatat sa iubesc si sa caut dreptatea si sa ma revolt cand ea e calcata in picioare. Am invatat ca, in loc sa ma plang ca traim in rahat si ca dincolo e mai verde iarba, sa pun mana pe lopata si sa-l dau la o parte. Sa nu imi urasc tara pentru ca e la moda, ci sa o iubesc asa cum e si sa fac ceva sa schimb lucrurile in mai bine. Am invatat ca si lucrurile mici conteaza, pentru ca daca le-am face toti, am schimba lumea, si in loc sa le zic altora sa le faca, incep eu. Am invatat sa pretuiesc munca si sa nu ma dau in laturi, cautand confortul si viata usoara pe degeaba. Am invatat sa-i pretuiesc pe cei mai intelepti ca mine si voi alege oricand, dintre Mister World sau vreun pasa miliardar si Saint-Exupéry, Cartarescu, Eliade sau Zola, pe acestia din urma - la fel cum, intre a avea o biblioteca imensa sau o vila pe malul marii, as alege biblioteca fara sa ezit.

Am invatat multe si le voi da mai departe copiilor mei. Iar daca cineva simte nevoia sa arunce cu piatra pentru ceea ce cred, n-are decat, nu asta imi va schimba convingerile.