De cate ori ai avut nevoie de ajutorul cuiva si ar fi fost atat de simplu sa ti-l acorde si totusi n-a facut-o? Si cati au facut-o totusi?
Prima persoana care imi vine in minte e mama, in timpul adolescentei, cand faceam depresii si plangeam de sarea camasa pe mine, iar ea, in loc sa vina sa ma imbratiseze, imi trantea cate-un "Astea-s fleacuri, eu la varsta ta n-aveam probleme din astea". La fel a facut cand m-am despartit de prima mea mare iubire si, in loc sa taca (stiam deja ca nu-i placea de el si n-aveam nevoie s-o mai aud) si sa ma linisteasca, imi spunea ca sufar ca proasta dupa un dobitoc. Da, mersi, noroc de Ana, ca ea nu ma lua cu "Ti-am zis eu", ci ma strangea pur si simplu in brate si ma lasa sa-i ud bluza pana nu mai aveam lacrimi.
In afara de asta, slava Domnului, am gasit ajutor cand am avut nevoie de el, dupa cum v-am povestit in postul precedent, asa ca sarim intrebarea numarul 3 care e prea intima deocamdata si trecem la:
Cate persoane pe care le-ai strange in brate si dupa 20 de ani de absenta exista? Si cate persoane te-ar imbratisa pe tine?
Numarati-i pe cei care apar in posturile din categoria friends, adaugati-le pe surioarele mele (dar doar daca lipsesc intr-adevar 20 de ani, heh heh), inca niste prieteni din generala si liceu pe care i-am pierdut (daca o regaseste cineva pe Anca fosta Voroneanu, cea mai buna prietena a mea din generala de care nu mai stiu nimic dintr-a opta, negociem conditiile sclaviei. Am ajuns si sa visez ca o regasesc, si in fiecare vis ma intreb daca nu visez, ca pare atat de real si sunt nebuna de bucurie), pe Lenus, fosta mea profesoara de teatru din liceu, pe vara-mea Alina oricand, pe Ana la fel, pe Ian, pe Alexandra (desi in cazul ei sper din tot sufletul sa nu dispara 20 de ani), pe DeMaio si pe Shaki. Deocamdata, cam astia ar fi.
I-am intrebat pe majoritatea daca ei m-ar imbratisa pe mine, ca nu cumva sa zic prostii, si iaca raspunsurile:
Loky: daca in astia 20 de ani nu am mai tine legatura deloc, e posibil chiar sa nu te mai recunosc...
Loky: si chiar daca te-as recunoaste... dupa 20 fara legatura... atunci cel mai probabil nu... cunoscandu-ma pe mine care is mai asa mai rusinos si bla bla bla...
Alexandra: nu dispar eu 20 de ani, eu stau [cu tine] cel putin pana la 50 :D
Ian: Ok... no one's ever asked me that before
Ian: Well, yeah
Ian: If I could still recognise you after 20-fuckin' years
Ian: Then of course I'd probably slap you
Ian: And ask you "why the hell haven't you called in 20-fuckin' years?"
Esk: daca ne-am mai intalni numai peste 20 de ani, m-ai strange in brate?
DeMaio: probabil ca da. de ce nu as face asta?
Esk: daca ne-am intalni dupa 20 de ani de absenta, m-ai imbratisa?
Shaki: da, evident
Shaki: oricand :))
Restul nu erau online, dar orisicum, ma simt iubita. Ai lav iu tu!
Din categoria friends, mic jurnal al miracolelor
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Of, of, of, Denisa :))
Anonim spunea...
22 septembrie 2008 la 10:07
Eu te-as strange si acum in brate :D acum acum, numa ca no, faute de moyens..
:-*
Anonim spunea...
22 septembrie 2008 la 10:26