Blogger Template by Blogcrowds.

Pofte

Am, de cateva saptamani, niste pofte teribile. Eu - care ma laudam ca poti sa-mi arati orice delicatesa fara sa salivez - am devenit atat de pofticioasa, ca intrec orice copil urlator si razgaiat. Ajunge sa vad, pe vreun forum, o poza cu ciuperci la gratar sau cu o aripa de pui prajita frumos, rumenita si crocanta, cu un gratarel sau cu un cartof la cuptor, ca imi ploua in gura mai ceva ca-n perioada musonului si trebuie neaparat sa-mi infig si eu dintii in asa ceva.

Aseara, din cauza asta, am trecut printr-o incercare foarte dificila. Mi-era pofta de ceva sarat si crocant. Am o slabiciune pentru saraturi de cand eram mititica, eram in stare sa ling sare de pe deget cu orele daca n-aveam pe ce sa o presar. De aia am mereu prin casa tortillas - sau coaja de maliga, cum le zice mama - noua mea pasiune sarata, chipsuri, floricele - consortul m-a poreclit Miss Popcorn, iar de la socri am primit, de ziua mea, o masina de facut cucoșăi - si alte asemenea. Mi-era deci pofta de ceva crantanitor si mai ales sarat cat se poate si m-am dus sa dau o tura prin bucatarie, ca la ora aia tarzie, zece spre unspe, nu mai gasesti tipenie de magazin deschis pe aici.

Jale. Folosisem ultimele graunte de floricele cu cateva zile inainte (si le si arsesem rau, dar asta e alta poveste, sa-mi amintiti sa v-o spun), restul de rontaieli disparusera fara urma, iar pofta mea crestea nestavilita. M-am uitat in frigider, sperand ca mai gasesc o bucata de afumatura de ros, un carnat, ceva, orice, insa numai un castravete ma privea gales de pe un raft. L-am insfacat, l-am presarat cu multa, multa sare si l-am devorat. Din gand insa nu-mi ieseau dragele mele tortillas, le vedeam in fata ochilor, rumenite triunghiuri sarate, groase doar cat trebuie ca sa fie crocante, le simteam gustul de porumb prajit, aproape ca puteam sa le ating. Imi era atat de pofta ca devenisem ilustratia ideala pentru expresia "imi lasa gura apa". Si acum inghit, nu in sec, ba dimpotriva, doar cat scriu despre ele.

De disperare, am mai pornit un raid de cautare. Am inspectat amanuntit rafturile care-mi gazduiesc de obicei delicatesele. M-am uitat prin toate colturile. Am verificat ca nu-mi ramasese nici un pumn de graunte de floricele pe undeva. Nu-mi ramasese. M-am mai uitat o data, cu atentie, pe toate rafturile frigiderului. Am dat roata de mai multe ori prin camera, in speranta ca, inca o data, consortul uitase sa puna la loc vreo punga cu chipsuri. De obicei il cert pentru asta, acum l-as fi binecuvantat. M-am intors sa ma uit in dulapul din bucatarie, unde tronau, fudule, batoane de ciocolata cu foi de napolitane si caramel, o ciocolata alba cu cocos, o ciocolata neagra cu portocale, biscuiti cu ciocolata, urmari ale poftelor de ieri. Mi s-a facut greata de atata ciocolata si mi-am dorit cu si mai multa ardoare tortillele mele. In casa nu mai aveam nimic, absolut nimic sarat. Mi-am jurat ca, la prima ocazie, o sa vandalizez rafturile magazinului si m-am apucat sa joc un mmorpg, sa mai sufere si altii - in speta monstrii - de frustrarea mea.

PeSeu: nu va faceti griji pentru poftele mele. Imi vine in mod regulat confirmarea ca totul se petrece cum trebuie.

5 comments:

Si zi asa .. ti-e pofta de ciuperci la gratar. Pffff ... Simteam eu ca ma "doreste" cineva fripta :))

Bine te-am gasit zic si eu ;)

19 noiembrie 2008, 20:00  

In loc s-o iei si tu ca pe un compliment ca esti delicioasa... :))

19 noiembrie 2008, 20:03  

mie mi-e pofta de o bere, si chiar beau una :D

19 noiembrie 2008, 21:55  

Aoleu, mi s-a ridicat parul pe maini citind despre saraturile tale! Eu nu suport mancarea sarata, but feed me spicy food and I'll love you forever!

20 noiembrie 2008, 08:05  

Pai vezi, ne intelegem, fiecare cu slabiciunea ei ;)

20 noiembrie 2008, 12:12  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire