Sunt sigură că aţi remarcat lipsa de activitate care domneşte pe aici, pentru care n-am nici o altă scuză decât că mi-e lene să gândesc. Şi cum lumea mă iubeşte şi mă blagosloveşte cu lepşe, câteodată şi doi oameni pe aceeaşi, mi-am găsit ceva de scris fără mult efort.
În primul rând, să-i răspund lui
Cristy, care m-a întrebat
demult, tare demult ce mi s-a întâmplat în anul de graţie 2008. Dacă de bine sau de rău, n-am înţeles prea exact, dar să presupunem că-i vorba de ceva bun, să ne mai bucurăm şi noi.
În nici o ordine, iaca opt lucruri bune pe anul trecut:
Am cunoscut-o pe
Alexandra, care mi-a devenit repede prietena cea mai dragă pe care o am;
Am petrecut două săptămâni în țară, de capul meu, ca să-mi revin după depresie. Mi-am revenit atât de bine, că de-atunci nu mai știu ce-i aia, hahaha;
Am fost în Spania, care m-a surprins prin frumusețea pământului ei roșu și unde aș vrea să mă întorc cât de curând;
M-am măritat, iar detaliile le știți, în parte. Tot de lene n-am terminat de povestit și, ca să-mi răscumpăr păcatul, iaca pe scurt: am făcut poze, fotograful nu-și luase pastilele și m-am abținut cu greu să nu-l pocnesc peste moacă, noroc de pozele celorlalți c-au ieșit mai bine; la restaurant a fost perfect, mâncarea delicioasă (trebuie neapărat să încercați un filéde vițel cu sos de foie gras, e divin), Jérôme cel cu spatele țeapăn a animat seara foarte bine, a propus diverse jocuri la care a participat toată lumea, pe rând (chiar și părinții mei, la cele care nu implicau vorbitul limbii - prin urmare nu s-au plictisit de loc, cum mă temusem eu); surioarele mele au făcut ravagii printre verișorii consortului, care umblau care mai de care cu limba scoasă; când a trebuit să plecăm, toată lumea a oftat că ce bine se distrau și ce repede s-a terminat; după nuntă, am primit felicitări din toate părțile cum că a fost atât de minunat și de reușit. Și-n plus, chiar am fost regina balului, în ciuda timidității mele, care cre' că fugise în Hawaii cu vreunul;
Cu ocazia asta mi-am revăzut părinții și surorile, de care-mi fusese tare dor. Și mai bine a fost că s-au înțeles așa bine, că tata s-a dus și de sărbători acasă două săptămâni, ceea ce nu se mai întâmplase demult. Că veni vorba de el, anul ăsta am reînnodat firele rupte și am început să vorbim altfel decât înainte. A redevenit, deci, bărbatul cel mai important pentru mine;
Tot în 2008 am început blogul;
Am revăzut niște prieteni din țară, veniți în vizită pe meleaguri franțuzești:
Miăiță și a lui logodnică în august și pe
Thyl/ Costin (când mai scrii, măi?) în octombrie; de asemeni, am cunoscut în viața reala niște oameni pe care-i întâlnisem pe net: Bogdan (sau
animaloo),
DeMaio,
Adelina,
Ianși al optulea punct nu-mi vine nici de-al naibii, așa că încheiem aici și ne revedem zilele astea pentru o altă leapșă.
Pliz nu dați cu roșii!
DeMaio? Cine e DeMaio?
Anonim spunea...
14 ianuarie 2009 la 21:30
Joey basistul, il cunosc personal, nu stiai? am iesit la o bere cu el inainte sa plec in Franta *rolls eyes*
Esk spunea...
15 ianuarie 2009 la 11:43