Blogger Template by Blogcrowds.

Absurdul de zi cu zi

A fost odata ca niciodata o fata care avea niscai treaba la o prefectura. O treaba nu foarte complicata, doar sa-si schimbe adresa de pe titlul de sejur, pentru ca se mutase.

Fata s-a trezit intr-o dimineata foarte devreme, pentru ca la respectiva prefectura se distribuiau tichetele cu numere numai de la 8 la 8 jumatate. Fericita ca nu facea parte dintre cei care n-ar putea sa fie niciodata acolo la 8, decat in schimbul unei zile libere de la serviciu, fata noastra a inghetat jumatate de ora pentru tichetul miraculos care-i stabilea locul la coada. Odata ajunsa la ghiseu, si-a prezentat problema functionarei, care s-a pierdut in detalii si n-a inteles nimic. Ce face un functionar in asemenea cazuri? Evident, te trimite in alta parte...

Si uite-asa, fata noastra a ajuns la alta coada, lunga cat o zi de post, pentru care nu primise tichet. Ca sa evite belelele, s-a intors sa ceara unul de la confuzata noastra, care a asigurat-o ca nu-i bai si sa stea acolo la coada. Neconvinsa, s-a dus la receptie, unde sedea fara nici o treaba o alta functionara. Nici n-a apucat sa intrebe fata ceva, ca femeia i-a si trantit-o: "Nu pot sa vorbesc cu tine." Aaa, poftim? "Nu vorbesc cu tine." Visez? Delirez? What the ...?! s-a intrebat fata. Nimic. Functionara a refuzat in continuare sa raspunda.

Ultima solutie ramasa, coada; vorba ceea, daca-i musai, cu placere. A stat cat a stat, p-orma s-a hotarat sa-ntrebe niste personagii care trebaluiau pe-afara daca nu-i trebuie totusi tichet si daca da, sa-i dea. Nenii au trimis-o inapoi la coada. Fata s-a incapatanat sa le explice ca a stat deja la o coada si nu i-a dat nimeni tichet, nenii au dat din umeri si au refuzat sa dea vreo explicatie, ea a insistat; si aici ajungem la culmea delirului absurd, ei au expediat-o: "mergeti si stati la coada si o sa vi se spuna la ghiseu daca va trebuie tichet sau nu." Adica stai la coada, ca poate te trimite inapoi dupa numarul ala nenorocit si cu ala mai stai la o coada?!

Acuma intelegeti de ce Eugen Ionescu, mutat in Franta, a inceput sa scrie teatru absurd?


Personajul ghinionist nu sunt eu, ci Alexandra. Cititi la ea povestea in original.

8 comments:

Un final apoteotic pentru ceva care depăşeşte asta :)

12 decembrie 2008, 11:49  

Maica mea !!!
E mai rau ca la noi... gata ... Nu mai emigrez!!!

12 decembrie 2008, 12:16  

Să fie învăţătură de minte pentru toţi cei care cred că "dincolo" umblă câinii cu covrigi în coadă.

În altă ordine de idei, simţi România mai aproape, nu-i aşa? :)

12 decembrie 2008, 12:47  

Cand mi s-a povestit intamplarea asta, am crezut ca mi se face o gluma, atat de absurde erau replicile functionarilor...

12 decembrie 2008, 14:48  

multumesc scumpa :*

13 decembrie 2008, 09:13  

De fapt, nenii m-or trimis inapoi la coada de afara, nu aia care era inauntru.. Ca era coada afara, aia care asteptau sa ia tichete si era aia inauntru cu oameni cu tichete ce asteptau sa fie chemati.

Stiu, explic rau :)
:*

13 decembrie 2008, 09:16  

Subscriu parerii lui DeMaio - nici n-ai putut gasi un final mai potrivit decat asemanarea cu Ionescu. :)

13 decembrie 2008, 13:46  

Mersi, apreciez ;;) Il iubesc pe Ionescu.

13 decembrie 2008, 16:12  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire