Denisa contra Franţei

Da, am ajuns s-o spun si pe asta. Sa pun bazooka deoparte si va povestesc de ce.

S-a plecat de la o mica problema, nu intru in detalii (pe scurt, voiam sa scot bani de pe card si nu stiam ca am o suma limita pe saptamana, asa ca a trebuit sa ma duc la banca).

Conversatia a inceput cu dreptul, tipul de la ghiseu a intrebat cine-i pentru rendezvous cu consilierii, noi am zis ca am venit pentru bani si el ne-a zis, razand, sa iesim ca nu mai are. Ne-a poftit apoi la ghiseu si i-am povestit despre problema la bancomat si mi-a explicat, zambind, care-i treaba cu limita aia. Mi-a dat formularul de completat, eu i-am zis ca nu-mi stiu numarul de cont (da, stiu, rusinica), Dani s-a scuzat ca el imi tot spune sa-l invat pe de rost, tipul a ras si i-a zis sa ma pedepseasca, sa ma invat minte. La care Dani s-a aplecat si m-a sarutat, iar functionarul a ras si mai tare si a zis ca nu asa o sa invat.

Mi-a cerut apoi buletinul, s-a uitat la el crucis si l-am lamurit cum se citeste (de la stanga la dreapta, dupa informatia binevoitoare a lui Dani), ca pentru neromani e mai greu de descoperit unde-i data de nastere. Am glumit un pic pe tema actelor de identitate de prin diverse tari, i-am aratat si permisul (francez) ca sa se asigure ca nu l-am mintit cu data si mi-a dat banii. Pe care i-am inmanat consortului, zicandu-i "Uite draga, pentru vasele spalate saptamana asta". Sa fi vazut ce fata a facut tipul, eram pe jos de ras. Dupa ce mi-am tras sufletul, i-am explicat ca de fapt sunt pentru nunta; ne-a felicitat, ne-a intrebat cand si unde si ne-a zis ca stie restaurantul, "e ala cu piscina, nu?". I-am zis ca da, iar el mi-a dat de inteles ca s-ar putea sa aterizez in ea in timpul petrecerii. Am plusat, plangandu-ma ca nu stiu sa inot, la care Dani s-a oferit, galant, sa ma salveze, cu trandafirul intre dinti. Radeam ca niste ametiti toti trei la ghiseu, ba si colega lui de alaturi chicotea, iar clienta ei radea si ea fara sa se ascunda. Ne-am luat la revedere intr-un sfarsit, cand au inceput sa mai vina omuleti si l-am lasat sa-si vada de treaba (desi parea ca avea mai mult chef de distractie decat de munca).

Iata deci ca exista si functionari simpatici, ceea ce rascumpara pacatele colegilor lor din spatele diverselor ghisee.

Cu ocazia asta, inaugurez un nou tag, "mic jurnal al miracolelor", care va eticheta posturile despre lucrurile frumoase care mi s-au intamplat.