Denisa contra Franţei

Apropo de postul asta, va recomand cu multa, multa insistenta si caldura filmul "Le renard et l'enfant".

In drumul de la scoala spre casa, o fetita de vreo 8 anisori (Bertille Noël-Bruneau, adorabila) e luata prin surprindere de aparitia unei vulpi. Fascinata, micuta se apropie si incearca sa mangaie vulpea. Asa incepe aceasta poveste simpla, dar frumoasa si emotionanta despre prietenie, imblanzirea naturii, copii si animale care descopera unii altora o alta fata a lumii. O ora si jumatate de peisaje extraordinare si muzica superba, o poveste spusa prin imagini, asemanatoare povestii micului print si a vulpii. Copilul descopera natura si invata s-o imblanzeasca, cu rabdare, respectand-o; vulpea descopera copilul, si invata sa se lase mangaiata fara frica.

Un film de vazut pentru frumusetea imaginilor si a mesajului sau, mai ales cand cunosti si iubesti padurea. Nu te tine cu sufletul la gura, nici nu-ti creste nivelul de adrenalina. Un film unlike others.

http://www.lerenardetlenfant.com/ -> poze, trailere, extrase din film.

Cândva, cineva mi-a spus să-i desenez o oaie. După ce m-am dumirit, din instinct, ce trebuie să fac, am primit în cutia poştală a firmei mele o carte. Era "Micul Prinţ", pe care a trebuit să-l citesc, pentru că trebuia să ţin cont de ceea ce mi se transmitea.
De atunci...am creat o întreagă turmă. O parte şade frumos la soare prin posturile mele, o altă parte o poartă cu ea, la fiecare pas pe care îl face. Au fost şi lupi şi urşi care au răpit din ea, dar am completat-o mereu, pentru că mi-am dat seama că altfel aş fi incomplet.
Nu ştiu cui trebuie să-i mulţumesc şi de ce. Oricum, îţi mulţumesc ţie, pentru discuţiile noastre, pentru încrederea oferită, pentru că ai amintit de Saint Exupery şi pentru că...şi pentru că eşti.

Si eu iti multumesc tie :)

Am sa caut si eu acest film. Trebuie neaparat sa-l vad! :)
Multumesc mult, esk, pentru cadou. :-*

Cu mare placere :)

Stiu ca poate suna aiurea, dar subscriu in totalitate la postul tau... la mine e discrepanta si mai mare, eu nu sunt timida de obicei, dar de fiecare data cand cunosc pe cineva, intru in carapacea mea la fel ca o broscutza testoasa. Si am stadii de iesire din aceasta carapace. Inca sper sa gasesc pe cineva care ma va face sa lepad carapacea de tot.

La o prima privire pe blogul tau, se pare ca avem mai mult de atat in comun... :)
Si multumesc ca m-ai pus in blogroll, sunt curioasa insa: cum ai dat de mine?

Nici nu mai stiu sigur, dar mi-au placut mult unele posturi ale tale si voila! ai ajuns in blogroll-ul meu

Pai, multumesc :) Undeva dupa a 3a cana de cafea pun si eu manuta pe blogul tau :)

Eu as zice ca prea multi imblanzitori strica robustetea sufletului, spiritului. Unu da bun ajunge.
Si in al doilea rand ca de timiditate nu se vorbeste, se trateaza :)
Cu drag. si sa nu o iei la goana! :)

Mie mi se pare ca nu-s destui, ca daca am numai unul si am nevoie de el, iar el e plecat la alta vulpe, eu ce ma fac?
Cat despre tratat... am tratat eu altele mai grele prin scris. Oricum ma exprim mai bine asa decat pe cale orala, asa ca prefer sa am cititori mai degraba decat ascultatori :)