Blogger Template by Blogcrowds.

Imblanzeste-ma

"- Vino sa te joci cu mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist.
- Nu pot sa ma joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita.
- A! iarta-ma - rosti micul print. Insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:
- Ce inseamna "a imblanzi"?
- E un lucru care prea e dat uitarii - zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi" ... (...) Trebuie sa ai foarte multa rabdare. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ..."



Imblanzeste-ma. Sunt timida. Sunt sperioasa. Sunt salbatica.

Cand intalnesc pe cineva nou, sunt rezervata. Ca sa-mi ascund rusinea si temerile ("Daca se plictiseste?", "Daca apare o pauza?", "Daca zic ceva neinteresant?") sub masca mea prietenoasa. Am un zambet simpatic si sunt buna ascultatoare, compensatia naturii, ca sa fiu si eu buna la ceva in relatiile sociale. De fapt, m-am ascuns undeva in vizuina si ma rog sa nu se intample vreunul din lucrurile de care mi-e frica. Daca imi place de persoana in cauza, incep incet sa scot botul metaforic. Daca insa apare vreun element perturbator si nu mai am atentia ei, ma ascund inapoi.

Sunt ca vulpea Micului Print, salbatica. Trebuie sa te asezi in fiecare zi putin mai aproape. Sa nu faci miscari bruste, ca indata fug si va trebui s-o iei de la inceput. Trebuie sa ai rabdare cu mine, sa-mi asculti tacerile pana la capat, pentru ca am povesti de spus. Sa te fereasca Sfantul sa razi de mine, ca ma inchid imediat, de nu ma mai scoti din vizuina nici cu fum de ardei, si voi ramane pe veci neincrezatoare fata de tine.

Nici sa nu ma plictisesti. Daca te asezi mereu in acelasi loc, daca nu zici nimic, daca nu-mi arati vreun semn de interes, plec sa-mi caut un alt imblanzitor sau pur si simplu ceva mai bun de facut. E drept ca am zis ca nu-mi place sa fiu in centrul atentiei lumii, dar am si eu micul meu orgoliu de hranit si rasfatat. Daca-mi lauzi inteligenta sau modul de a gandi, o sa-l vezi cu labele-n sus, dand disperat din coada, fara rusine.

Daca ai reusit sa ma scoti din vizuina, ai gasit o interlocutoare oricand dispusa sa discute pe orice subiect vrei tu. Tin sa cred ca am lucruri interesante de spus si ca pot fi foarte amuzanta, daca sunt suficient de relaxata. De altfel, discutiile inteligente sunt momeala ideala pe care sa mi-o fluturi pe la nas, nu le refuz decat dimineata, pana la a treia cafea. Inainte de asta, creierul meu e capabil doar sa intretina conversatii usoare si sa dicteze "inspira, expira".

Putini au avut rabdare sa ma descopere, sa ma imblanzeasca pana la capat (iar aceia pot conta pe mine oricand, oriunde, orbeste). Multi se opresc cand isi dau seama ca sunt salbatica. Altii, cand vad ca nu ma apropii suficient de repede. Cei mai multi se opresc dupa ce m-au scos din vizuina. Cine mai are rabdare, azi, sa astepte sa descopere pe cineva si sa construiasca poduri si legaturi?

Multumesc, Ana, ca ai stat langa mine si m-ai suportat mereu. Multumesc, Bogdane, ca ai vazut mai departe de zburdalnicia de moment si de fata copilaroasa. Multumesc, Razvane, ca ai tacut, ai ramas, ai asteptat si ai ascultat cu atata rabdare. Multumesc, Ian, ca ai incercat sa ma imblanzesti, fara ca macar sa ma cunosti in realitate. Multumesc, Alex, ca dupa toate ezitarile, nesigurantele, asteptarile, fricile, surprizele, ne-am imblanzit reciproc.

Dar tu? Vrei sa ma imblanzesti?

11 comments:

Apropo de postul asta, va recomand cu multa, multa insistenta si caldura filmul "Le renard et l'enfant".

In drumul de la scoala spre casa, o fetita de vreo 8 anisori (Bertille Noël-Bruneau, adorabila) e luata prin surprindere de aparitia unei vulpi. Fascinata, micuta se apropie si incearca sa mangaie vulpea. Asa incepe aceasta poveste simpla, dar frumoasa si emotionanta despre prietenie, imblanzirea naturii, copii si animale care descopera unii altora o alta fata a lumii. O ora si jumatate de peisaje extraordinare si muzica superba, o poveste spusa prin imagini, asemanatoare povestii micului print si a vulpii. Copilul descopera natura si invata s-o imblanzeasca, cu rabdare, respectand-o; vulpea descopera copilul, si invata sa se lase mangaiata fara frica.

Un film de vazut pentru frumusetea imaginilor si a mesajului sau, mai ales cand cunosti si iubesti padurea. Nu te tine cu sufletul la gura, nici nu-ti creste nivelul de adrenalina. Un film unlike others.

http://www.lerenardetlenfant.com/ -> poze, trailere, extrase din film.

15 august 2008 la 11:31  

Cândva, cineva mi-a spus să-i desenez o oaie. După ce m-am dumirit, din instinct, ce trebuie să fac, am primit în cutia poştală a firmei mele o carte. Era "Micul Prinţ", pe care a trebuit să-l citesc, pentru că trebuia să ţin cont de ceea ce mi se transmitea.
De atunci...am creat o întreagă turmă. O parte şade frumos la soare prin posturile mele, o altă parte o poartă cu ea, la fiecare pas pe care îl face. Au fost şi lupi şi urşi care au răpit din ea, dar am completat-o mereu, pentru că mi-am dat seama că altfel aş fi incomplet.
Nu ştiu cui trebuie să-i mulţumesc şi de ce. Oricum, îţi mulţumesc ţie, pentru discuţiile noastre, pentru încrederea oferită, pentru că ai amintit de Saint Exupery şi pentru că...şi pentru că eşti.

15 august 2008 la 11:38  

Si eu iti multumesc tie :)

15 august 2008 la 17:56  

Am sa caut si eu acest film. Trebuie neaparat sa-l vad! :)
Multumesc mult, esk, pentru cadou. :-*

16 august 2008 la 17:30  

Cu mare placere :)

16 august 2008 la 18:20  

Stiu ca poate suna aiurea, dar subscriu in totalitate la postul tau... la mine e discrepanta si mai mare, eu nu sunt timida de obicei, dar de fiecare data cand cunosc pe cineva, intru in carapacea mea la fel ca o broscutza testoasa. Si am stadii de iesire din aceasta carapace. Inca sper sa gasesc pe cineva care ma va face sa lepad carapacea de tot.

18 august 2008 la 08:18  

La o prima privire pe blogul tau, se pare ca avem mai mult de atat in comun... :)
Si multumesc ca m-ai pus in blogroll, sunt curioasa insa: cum ai dat de mine?

18 august 2008 la 08:57  

Nici nu mai stiu sigur, dar mi-au placut mult unele posturi ale tale si voila! ai ajuns in blogroll-ul meu

18 august 2008 la 09:03  

Pai, multumesc :) Undeva dupa a 3a cana de cafea pun si eu manuta pe blogul tau :)

18 august 2008 la 09:38  

Eu as zice ca prea multi imblanzitori strica robustetea sufletului, spiritului. Unu da bun ajunge.
Si in al doilea rand ca de timiditate nu se vorbeste, se trateaza :)
Cu drag. si sa nu o iei la goana! :)

31 august 2008 la 18:23  

Mie mi se pare ca nu-s destui, ca daca am numai unul si am nevoie de el, iar el e plecat la alta vulpe, eu ce ma fac?
Cat despre tratat... am tratat eu altele mai grele prin scris. Oricum ma exprim mai bine asa decat pe cale orala, asa ca prefer sa am cititori mai degraba decat ascultatori :)

5 septembrie 2008 la 07:44  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire