Blogger Template by Blogcrowds.

Mi-e lene sa scriu, asa ca mai scot cate ceva de la naftalina:

Cand eram mica, pe la 7 ani, tineam mortis sa devin calugarita; cum se zice in limbajul credinciosilor, "aveam chemare". Bineinteles ca tata mi-a dat peste bot imediat, asa ca mi-am zis ca o sa astept sa fiu majora. Intre timp, evident, mi s-au schimbat planurile.

Pana in clasa a opta toata lumea imi zicea sa dau la arte, dar eu ma uitam la pictorii pe care-i stiam si la lumea din jur si-mi ziceam "si ce pisici fac eu dup-aia, mor de foame cu tablourile in brate?" si am dat la filologie. Asta dupa ce mi-am dorit sa devin invatatoare, vanzatoare, cercetatoare si handbalista. La liceu am prins mare drag de carte (adica mai mare decat pana atunci, pentru ca mi-a deschis ochii si m-a indrumat) si am inceput sa scriu.

Iarasi toata lumea m-a laudat si m-a incurajat, dar tot nu voiam sa fac o cariera din asta (adica da, visez sa devin o scriitoare cunoscuta, dar sa am o meserie alaturi sa-mi tina de foame pana atunci).

Facultatea aleasa a fost cea de stiinte politice. Am facut doi ani si m-am plictisit, in mare pentru ca sectia respectiva fusese infiintata mai mult ca sa fie, iar cursurile erau in mare masura comune cu sectiile de sociologie, comunicare si filozofie... In plus simtul meu practic (in continua dezvoltare de cand am parasit "cuibul" parintesc) imi spunea ca pentru o cariera in politica, trebuie sa ma inscriu intr-un partid, ceea ce nu-mi suradea deloc (pentru ca nici un partid romanesc nu ma atragea). Intre timp incepusem si sa lucrez intr-o mica firma de publicitate (in paralel cu alte joburi micute gen traduceri, articole si altele asemenea pe un site) si am prins drag de domeniul asta, mai ales ca se cere creativitate, deci am lasat balta politica cu gandul sa ma inscriu la advertising si mass-media.

Insa in peisaj aparuse Dani (sau Franck cum ii zice tot restul lumii), iar relatia devenise prea serioasa ca sa mai continue la 2000 km distanta si sa ne vedem o data la 3 luni, asa ca dupa o perioada de cantarit ce-i pro si ce-i contra, am decis sa ma mut la el. Si gata cu publicitatea si cu facultatea...

Acuma ma bate gandul sa ma apuc de litere (au un program tare interesant) si sa ajung sa traduc carti. Sunt atatia autori si atatea carti care nu prind la public din cauza traducerilor proaste, ca ma doare inima...

Asta e povestea viselor mele pana acum. Poate peste 5 ani voi fi tot aici si va voi spune ca am devenit scriitoare sau politician sau... cine stie...

13 comments:

Eu vreau să...
Dar chiar, ce vreau eu?

21 august 2008 la 12:44  

sa conduci lumea :D

21 august 2008 la 14:38  

Ei, na! Ce să fac eu cu ea?

21 august 2008 la 15:40  

Nu stiu, tu ai fost cu ideea, nu te uita la mine :))

21 august 2008 la 16:57  

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

22 august 2008 la 15:54  

ok..weird.asta pentru ca eu am dat la doua facultati: una de stiinte politice in engleza si cealalta de relatii si comunicare. My big dream e sa lucrez in publicitate..insa al meu tata mi-a sugerat sa dau si la stiinte politice..ca e si mai bine :-? Asadar am ramas la amandoua. Incep din octombrie..deci nu stiu de care o sa imi fie mai drag.
O sa vedem peste vreo 10 ani...

22 august 2008 la 15:55  

Hmmmm, povestea ta seamana extrem de mult cu a mea. Numai ca in loc de calugarita, eu vroiam sa fiu astronauta, am trecut pri fazele "avocata", "politiciana", "invatatoare", "profesoara de istorie", am facut traduceri si am scris articole, am lucrat in 2 agentii de publicitate, l-am intalnit pe JP si am schimbat total peisajul, iar acum ma bate gandul sa ma intorc la visul de a deveni "profesoara". 'Om trai si-om vedea!

22 august 2008 la 22:08  

M-a impresionat motivatia pentru care doresti sa studiezi literele!

24 august 2008 la 10:25  

Multumesc :)

2 octombrie 2008 la 18:34  

Buna, locuiesc in Paris si de o vreme tot stand acasa si citind muuuuuuultt, m-am hotarat ca imi place sa scriu, dar pana sa ajung la faza aia, cred ca cel mai bine mi-ar fi sa ajung sa traduc carti. Problema mea e ca nu stiu incotro s-o apuc? Cui ar trebui sa ma adresez? Am terminat doua facultati si acum realizez ca le-am facut degeaba, in Romania m-au ajutat, dar aici nu, pt ca nu mai vreau sa fac ce am facut in RO. Poate ma poti ajuta/ indruma. Multumesc mult.
Adresa mea de e-mail: marcela_lucaci@yahoo.com

14 ianuarie 2009 la 11:58  

Te-am adaugat pe mess, vorbim acolo mai pe larg, bine? :)

14 ianuarie 2009 la 12:45  

Sau sa speram ca nu devi politician in Franta ca au ei o calitate sa perverteasca tot si toate...
Si apropo eu nu am murit de foame cu tablourile in brate si pictura nu inseamna deloc asta...Alexandra H.

1 septembrie 2009 la 22:43  

du-te si explica-i tu asta unei casnice in fundul Moldovei si vezi daca schimbi modul in care transmite ideea de artist copiilor ei.

2 septembrie 2009 la 18:05  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire